Cultura Graului: Semanat, etape crestere si incoltit

Grâul este un termen generic folosit pentru denumirea mai multor specii de plante care aparțin genului Triticum. Acestea sunt plante anuale care fac parte din familia gramineelor – Poaceae – cultivate în întreaga lume. Grâul se află printre cele mai cultivate plante din lume și este a patra cultură mondială ca producție, după trestia de zahăr, porumb și orez. În Europa și Orientul Mijlociu, grâul și derivatele acestuia fac parte din alimentația curentă a populației.

Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi cercetări arheologice care fac referire la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței, o regiune fertila în vestul Asiei care cuprinde teritoriul Siriei, Turciei, Iordaniei, Armeniei și Irakului, după regiunile geografice de astăzi.

Popular, grâul este denumit în mai multe feluri: arnăut, gran, grâu de primăvară, grâu de toamnă, grâu alb, leșită sau hulă. Științific, grâul poartă denumire de Triticum vulgare.

Grâul – informații generale

Grâul este cultivat atât ca aliment, cât și ca plantă medicinală. Aspectul său este redat din rădăcină care este lungă, cu frunze liniare și inflorescență cu spic compus, și fructul grâului care este o cariopsa de culoare brună și formă ovală.

Planta conține apă, lipide, proteine, glucide, fibre, săruri minerale, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, zinc, fosfor, cobalt, siliciu, iod, vitamina A, vitamina B, vitamina E, vitamina K, vitamina D si fermenți.

Specii de grâu

• Grâul comun – (Triticum aestivum) Specia hexaploida cea mai cultivată în lume;
• Einkorn – (T. monococcum) Specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și în varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi;
• Emmer – (T. turgidum var. dicoccum) Specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică. În antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar;
• Durum sau Grâu arnăut – (T. turgidum var. durum) Forma tetraploidă de grâu cultivată azi;
• Alac Spelt – (T. spelta) – altă specie hexaploida cultivată pe scară restrânsă.

Există multe sisteme de clasificare taxonomica a speciilor de grâu, însă cel mai adesea se împart după sezonul de creștere și după conținutul de gluten.

• Grâul de iarnă – se însămânțează toamna și este cultivat cu precădere în regiunile mediteraneene și cele cu climă temperată;
• Grâul de vară – suportă cu dificultate temperaturile scăzute, astfel că în țările cu ierni aspre grâul se însămânțează primăvara. Speciile de grâu de vară au permis Siberiei și Canadei să devină mari producători mondiali de grâu;
• Graul dur – are un conținut mare de gluten și este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în zonele calde și uscate, precum sudul Europei – Italia sau sudul Franței. Grâul comun este de departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate, ca de exemplu Canada sau Ucraina și este principala sursă de făină de panificație, folosită la coacerea pâinii.

Perioada de vegetație a plantelor de grâu are următoarele faze fenologice:

• germinare (răsărire);
• înrădăcinare;
• înfrăţire;
• formarea (alungirea) paiului;
• înspicare-înflorire-fecundare;
• formarea și coacerea (maturarea) boabelor.

Cultura grâului: Principalele soiuri

Soiurile de grâu cu o capacitate ridicată de producție trebuie să aibă o rezistență bună la principalii factori de risc ai climei din România, o toleranță foarte bună față de principalele boli foliare și să permită creșterea unei culturi de calitate.

Principalele soiuri de grâu sunt:

• Glosa – este un soi de grâu de toamnă, timpuri, rezistent la secetă și recomandat în sudul țării;
• Pajura – este un soi de grâu realizat recent de cercetătorii din Fundulea. Soiul este recomandat pentru soiurile foarte fertile și tehnologiilor intensive și are o rezistență bună la cădere, la iernare, la arșiță și la secetă;
• Otilia – este un soi de grâu cu spic alb aristat, piramidal cu densitate medie și lungime medie – lungă;
• Pitar – este un soi foarte precoce, adaptat pentru zona de sud a țării, de câmpie;
• Dropia – este un soi care are o adaptabilitate foarte mare la condițiile din România. Acesta este un soi precoce, aristat, cu talia scurtă și o bună rezistență la iernare, secetă și arșiță.

Alegerea soiului de grâu potrivit

Paleta de soiuri disponibile pentru a fi semănate este foarte largă. Din punct de vedere al comportamentului caracteristic, grâul se clasifică în trei tipare:

• Soiuri cu acumulare cantitativă – aici sunt regăsite soiurile care alocă resursele disponibile către elementele cantitative de producție. Altfel spus, acestea au un potențial de producție foarte mare (ex. 9.000 – 10.000 kg/ha), dar de calitate normală de panificație (de ex. 23 – 26% gluten);
• Soiuri cu acumulare calitativă – sunt soiurile care dau o recoltă de calitate deosebită, amelioratoare de panificație;
• Soiuri intermediare.

Ce soi de grâu este potrivit pentru România?

În România, alegerea soiului de grâu potrivit depinde de condițiile climatice și de tipul de sol din fiecare regiune. Grâul este o cultură adaptabilă, dar pentru a obține recolte mari și de calitate, este esențial să se aleagă soiuri care se potrivesc caracteristicilor zonei respective.

Printre cele mai recomandate soiuri pentru România se numără grâul de panificație și grâul pentru furaje. Soiurile de panificație sunt cele mai căutate datorită cerințelor industriei de panificație. Printre acestea, se numără soiurile Alex, Miron, Boema sau Fundulea 4, care sunt apreciate pentru capacitatea lor de a se adapta diverselor condiții de mediu, dar și pentru calitatea boabelor.

Soarele și temperaturile moderate sunt factori esențiali pentru toate etapele creșterii grâului, iar soiurile precum Boema sunt preferate în regiunile sudice ale țării, unde clima este mai caldă și mai uscată. În regiunile din nord și centrul țării, unde precipitațiile sunt mai frecvente, soiurile Fundulea și Alex sunt mai rezistente la condiții de mediu mai variate.

În ceea ce privește grâul pentru furaje, soiuri precum Daciana sau București sunt ideale pentru zonele cu condiții mai grele, deoarece sunt mai rezistente la secetă și dăunători. Aceste soiuri au o adaptabilitate bună la diferite tipuri de sol și sunt utilizate pentru hrană animalelor.

Este importantă tratarea semințelor de grâu înainte de semănat?

Tratarea semințelor de grâu înainte de semănat este o practică esențială pentru asigurarea unei recolte sănătoase și productive. Acest proces ajută la protejarea semințelor împotriva dăunătorilor, bolilor și condițiilor de mediu nefavorabile, îmbunătățind astfel germinația și creșterea plantelor.

Tratarea semințelor de grâu are mai multe beneficii, printre care:

• Prevenirea bolilor – Semințele pot fi purtătoare ale unor boli precum fuzarioză, rizoctonia sau putregaiul, care pot afecta plantele și reduce semnificativ recolta. Prin tratament, se elimină sau se reduce riscul de infectare cu aceste patogeni.
• Protecția împotriva dăunătorilor – Tratarea semințelor cu insecticide poate proteja cultură de dăunători precum afidele sau alte insecte care atacă semințele sau rădăcinile, contribuind la o dezvoltare sănătoasă a plantelor.
• Îmbunătățirea germinației – Unele tratamente ajută la accelerarea procesului de germinație, oferind semințelor un start mai bun în condiții de umiditate sau temperaturi variabile. Acest lucru poate contribui la o răsărire uniformă și la o plantă mai rezistentă.

Este important ca tratamentul semințelor să fie realizat corect, folosind produse de calitate și respectând dozele recomandate pentru a evita posibilele efecte adverse asupra mediului sau sănătății plantelor. Tratamentul semințelor contribuie la o cultură mai sănătoasă și mai rezistentă, având un impact semnificativ asupra producției finale, influențând și în cât timp încoltește grâul.

Cultura grâului: Cand se seămană grâul

Cultura de grâu are principalul avantaj de a fi integral mecanizată. Pentru o agricultura de precizie ai nevoie de anumite tipuri de pluguri și o semanatoare pentru plante paioase. Totodată, grâul este și o foarte bună plantă premergătoare, deoarece recoltarea are loc devreme și permite efectuarea arăturilor cu tractoare chiar din perioada de vară.

Perioada optimă de semnare a grâului

Alegerea perioadei ideale pentru semănatul grâului se calculează astfel încât plantele să aibă la dispoziție un timp de vegetație de 40-50 de zile în toamnă, iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active de 400-500 grade Celsius.

Astfel, perioada optimă pentru semănarea grâului este cuprinsă între 1-10 octombrie, pentru sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei sau între 25 septembrie – 5 octombrie pentru zona colinară, nordul țării și depresiunile intramontane.

Semănatul timpuriu face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea în iarnă, ceea ce poate face plantele sensibile la ger și la stratul de zăpadă. Totodată, ele sunt și mai expuse dăunătorilor, iar cultura se îmburuienează.

Pe de cealaltă parte, semănatul tardiv face ca plantele de grâu să între în iarnă necălite și neînfrățite, cu rezistență scăzută la ger. De asemenea, lanul își pierde din densitate și devine mai expus îmburuienării.

Pentru plantele de primăvară semănatul grâului se face în jurul datei de 15 martie, atunci când temperatura minimă de încolțire trebuie să fie cuprinsă între 1-3 grade Celsius.

Densitatea și adâncimea de semănat

Densitatea la semănat este stabilită calculând cum se pot obține la recoltat 500-700 de spice pe metru pătrat. Astfel, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 450-550 de boabe germinabile/m2.

Norma de semănat se calculează cu formula, în care:

• N = cantitatea de sămânță (kg/ha)
• D = densitatea de semănat (boabe germinabile/m.p.)
• P% = puritatea seminței
• G% = germinația seminței

Distanța dintre rânduri la care se seamănă grâul în România este de 12,5 cm, iar utilajele de semănat sunt setate pe această distanță. Pe plan mondial, distanța poate varia între 10-18 cm.

Atât distanța, cât și adâncimea de semănat depinde de umiditatea solului la momentul semănatului, textura acestuia și soiul cultivat.

Spre exemplu, pentru un sol care are umiditatea optimă și o textură mijlocie spre grea, adâncimea de semănat trebuie să fie de 4-5 cm. Pe un sol uscat, cu textura ușoară, semănatul se poate face mai adânc, la 5-6 cm.

Fertilizarea grâului

Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, indiferent de condițiile climatice din România. Grâul nu are un consum mare de elemente nutritive, însă este foarte pretențios la fertilizare, iar asta pentru că:

• Sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza substanțe greu solubile din sol;
• Elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp scurt.

Așadar, rolul fertilizării grâului este de a asigura un flux constant de substanțe nutritive, astfel încât producția obținută să fie mai mare.

Fertilizarea de toamnă a grâului

Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente nutritive, astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă. Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate.

Fertilizarea de primăvară a grâului

Fertilizarea de primăvară se execută timpuriu, când grâul pornește în vegetație, iar solul conține puține elemente solubile. Fertilizarea de primăvară trebuie să fie făcută în etape, în funcție de nevoile biologice ale plantelor. De regulă, se folosesc azotul și ureea, atâta timp cât temperaturile sunt situate sub 15 grade Celsius.

Odată cu intrarea în vegetație, îngrășămintele trebuie aplicate dimineața, atunci când temperatura solului este încă sub 0°C. Îngrășămintele sunt esențiale în special pe câmpurile slab dezvoltate în toamnă, pentru a favoriza înfrățirea în primăvară.

Principalul element nutritiv de care are nevoie grâul este azotul. Acesta ajută la dezvoltarea plantelor, le întărește structura și ajută la formarea competențelor de producție.

Pregătirea terenului

Sistemul de lucrări al solului pentru cultura grâului trebuie să aibă în vedere asigurarea unui sol mobilizat și fără bulgări mari pe o adâncime de aproximativ 18-29 cm, așezat, nivelat și cu pat germinativ bine mărunțit.

Lucrarea de bază a solului poate fi arătura, scarificarea sau discuirea. Indiferent pe care o alegi, ține cont că aceasta trebuie executată cât mai repede după eliberarea terenului de către planta premergătoare.

Pregătirea patului germinativ are loc la un anumit interval de timp după lucrarea de bază astfel încât solul să aibă suficientă umiditate pentru a se mărunți. De asemenea, reține că adâncimea de lucru pentru patul germinativ nu trebuie să fie mai mare de 4-5 cm.

Irigarea culturii de grâu

Irigarea culturii de grâu este o practică importantă, mai ales în regiunile unde precipitațiile sunt insuficiente pentru a asigura o dezvoltare optimă a plantelor. Deși grâul este o cultură tolerantă la secetă până la un anumit punct, irigarea poate avea un impact semnificativ asupra producției, mai ales în perioadele critice ale dezvoltării sale.

Necesitățile de apă ale grâului

Grâul are nevoie de apă în cantități diferite pe parcursul perioadei de vegetație, iar cerințele de apă variază în funcție de fazele de dezvoltare ale plantei:

• Germinarea și răsărirea – În primele etape, grâul are nevoie de umiditate constantă pentru a asigura germinarea și răsărirea uniformă. Dacă solul este prea uscat, germinația poate fi afectat;
• Alungirea tulpinii și formarea frunzelor – În această perioadă, grâul are nevoie de apă pentru a sprijini dezvoltarea vegetativă rapidă. Solul trebuie să fie menținut umed pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare a tulpinii și frunzelor;
• Formarea spicului și umplerea boabelor – Acesta este cel mai critic moment pentru aprovizionarea cu apă. O irigare insuficientă în această perioadă poate reduce semnificativ recolta și poate afecta calitatea boabelor. De asemenea, lipsa apei în această fază poate duce la scăderea greutății boabelor și la pierderi de randament;
• Maturizarea – După înflorire, necesitățile de apă ale grâului scad, iar excesul de apă poate duce la probleme de deshidratare a boabelor sau la apariția bolilor.

Metode de irigare

• Irigarea prin aspersiune – Este una dintre cele mai utilizate metode de irigare, care presupune dispersarea apei sub formă de picături sau mici jeturi pe întreaga suprafață a câmpului. Această metodă este eficientă, dar necesită un sistem bine întreținut;
• Irigarea prin picurare – Deși mai puțin frecventă în cultura de grâu, irigarea prin picurare poate fi utilă în zonele cu apă limitată, deoarece furnizează apă direct la rădăcinile plantelor, reducând evaporarea;
• Irigarea prin inundare – Este o metodă tradițională, dar mai puțin eficientă în gestionarea resurselor de apă. Această presupune inundarea terenului cu apă pentru a ajunge la plante. Deși este mai ieftină, poate duce la pierderi semnificative de apă prin evaporare și infiltrare.

În cât timp încolțește grâul?

Grâul încolțește de obicei în termen de 7 până la 10 zile după semănat, în condiții ideale de temperatură și umiditate. Temperaturile optime pentru germinație sunt între 10 și 15 grade Celsius, iar umiditatea solului trebuie să fie suficientă pentru a sprijini procesul de germinație.

Este important de menționat că timpul de germinație poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi:

• Temperatura solului – Dacă temperatura solului este mai mare de 15°C, germinația poate fi mai rapidă, dar temperaturile prea ridicate (peste 20°C) pot afecta negativ calitatea germinației. La temperaturi mai scăzute, germinația va dura mai mult.
• Umiditatea solului – Solul trebuie să fie suficient de umed pentru a permite semințelor să absoarbă apă necesară procesului de germinație. Un sol prea uscat poate întârzia sau împiedica germinația.
• Adâncimea semănatului -Semințele de grâu ar trebui semănate la o adâncime de aproximativ 2-4 cm, iar o adâncire mai mare poate întârzia germinația, deoarece semințele vor necesită mai mult timp pentru a ajunge la suprafață.

Etapele creșterii grâului

Creșterea grâului trece prin mai multe etape esențiale, fiecare având caracteristici și cerințe specifice. Aceste etape sunt importante pentru a înțelege cum se dezvoltă plantă și cum poate fi optimizată producția. Iată principalele etape ale creșterii grâului:

Germinarea

Germinarea începe imediat după semănat, când semințele de grâu absoarbă apă și încep să dezvăluie radiculă (rădăcina principală) și tulpină embrionară. Semințele sunt sensibile la temperaturi și umiditate, iar o condiție bună de germinație favorizează o răsărire uniformă.

• Durata: 7-10 zile

Răsărirea

După germinare, apar primele frunze, iar plantă încep să crească pe verticală. Este o etapă fragilă, în care rădăcinile și tulpină se dezvoltă pentru a susține creșterea ulterioară. În această perioadă, plantă are nevoie de o bună aprovizionare cu apă și nutrienți.

• Durata: 10-20 zile

Formarea frunzelor

În această perioadă, grâul continuă să formeze frunze și să dezvolte tulpină. Aceste frunze sunt esențiale pentru fotosinteză, procesul prin care plantă produce hrană. Creșterea este mai rapidă și se formează mai multe frunze laterale.

• Durata: 30-60 zile

Alungirea tulpinii

În această etapă, tulpină plantei se alungește semnificativ, iar grâul își dezvoltă structurile interne care vor susține spicul. Această este o fază importantă, deoarece grâul își crește înălțimea și își formează rezistența.

• Durata: 20-30 zile

Formarea spicului

Spicul, care conține boabele de grâu, începe să se formeze. În această perioadă, grâul este foarte sensibil la condițiile climatice, în special la temperaturi ridicate și secetă, care pot afecta formarea și dezvoltarea spicului.

• Durata: 20-40 zile

Înflorirea

Perioada de înflorire este crucială pentru polenizarea și fertilizarea plantelor. Grâul începe să formeze flori, iar polenizarea are loc prin intermediul vântului. Această este o etapă sensibilă, iar condițiile de vreme trebuie să fie favorabile pentru o polenizare eficientă.

• Durata: 7-14 zile

Formarea boabelor

După polenizare, boabele de grâu încep să se formeze și să se umple cu amidon. În această etapă, plantele au nevoie de o cantitate suficientă de apă și nutrienți pentru a asigura dezvoltarea completă a boabelor.

• Durata: 30-45 zile

Maturizarea

Boabele ajung la maturitate, se usucă și devin țări. Tulpină se usucă, iar plantă devine complet matură. În această perioadă, grâul este pregătit pentru recoltare.

• Durata: 20-30 zile

Recoltarea

Recoltarea se face când boabele sunt uscate complet, iar umiditatea lor scade sub un anumit prag, pentru a preveni riscurile de mucegai și deteriorare în timpul depozitării.

• Durata: Depinde de condițiile de climă și sol

Fiecare etapă a creșterii grâului are cerințe specifice de îngrijire, iar un management adecvat al resurselor, cum ar fi apă, fertilizarea și protecția împotriva bolilor, este esențial pentru obținerea unei recolte de calitate.

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor ajută plantele să ajungă la potențialul lor cantitativ și calitativ.

Combaterea buruienilor

Buruienile se împart în două categorii, din punct de vedere botanic:

• Monocotiledonate – buruieni cu frunza îngustă;
• Dicotiledonate – buruieni cu frunza lată.

Fiecare grupă cuprinde mai multe specii, iar fiecare specie este mai mult sau mai puțin dăunătoare culturii.

Buruieni monocotiledonate

• Iarba vântului – este o specie întâlnită în zona de câmpie și se combate prin erbicidare;
• Coada vulpii – este o specie anuală întâlnită în zona colinară și se combate prin erbicidare;
• Obsiga – poate răsări toamna sau primăvara, fapt ce îngreunează combaterea ei;

Buruieni dicotiledonate

• Specii anule: iarba cocosului, roman, crucifere, albăstrița, turița, urzica moartă, sângele voinicului, mușețelul, macul, hrișca urcătoare, piciorul cocoșului, rocoina, șopârlița, măzărichea;
• Specii perene – volbura, rochița rândunicii, pălămida, murul de miriște.

Buruienile indiferent de tipul lor pot fi combătute prin intermediul a două metode:

• Metoda agrotehnică – care presupune rotația culturilor și lucrările solului care să fie executate cât mai bine;
• Metoda chimică – este cea mai eficientă și presupune folosirea erbicidelor.

Combaterea bolilor din cultura de grâu

Ca oricare alt organism viu și grâul are o mulțime de boli specifice. Unele dintre ele sunt prezente în fiecare an, altele doar în anii favorabili climatic.

După agentul patogen care le provoacă bolile se împart în:

• Viroze – sunt cauzate de viruși care se transmit prin sol sau prin vectori;
• Micoplasmoze – sunt cauzate de patogeni de tip microplasma;
• Bacterioze – sunt cauzate de bacterii;
• Micoze – sunt cauzate de ciuperci și sunt cele mai numeroase.

După locul preponderent în care se localizează sau după momentul în care apar bolile pot fi categorisite astfel:

• Boli ale plantelor – Sunt cauzate de ciuperci din genul Microdochium, Fusarium, Septoria. Simptomele apar pe rădăcini, pe plantulele în curs de răsărire sau pe plantele mici după răsărire;
• Boli ale nodului de înfrățire – sunt cauzate de ciupercile din familia Fusarium și se transmit pin sol. Acestea au o frecvență mai mare în monocultură sau după porumb;
• Boli ale coletului și bazei plantelor – Fusarioza, înnegrirea bazei tulpinii, pătarea în ochi a bazei tulpinii, pătarea contrasta. – toate sunt boli dificil de controlat, dar pot fi prevenite prin măsura agrotehnica aplicată;
• Boli ale aparatului foliar – printre cele mai numeroase: pătarea frunzelor, septorioza, făinarea, rugina galbenă, rugina brună sau rugina paiului. Dintre toate, cel mai mare potențial de pagubă îl au septorioza și pătarea frunzelor. Dintre ele cel mai mare pericol îl reprezintă rugina galbenă, iar cel mai ușor de controlat sunt făinarea și septorioza;
• Boli ale spicului – cea mai păguboasă boală a spicului este fusarioza.

Combaterea dăunătorilor

Grâul are o serie de dăunători mai mult sau mai puțin specifici. Printre cei mai frecvenți dăunători ale culturilor de grâu sunt: afidele sau păduchii verzi, gândacul ghebos, musca neagra, gândacul bălos, cărăbușii și tripsul. Toate acestea se combat eficient prin aplicarea de insecticide.

Cultura grâului: Recoltarea

La momentul recoltării, culturile de grâu trebuie să fie uniform dezvoltate, lipsite de buruieni, iar plantele să nu fie căzute. Prioritate la recoltare au parcele cu cel mai mare potențial de producție, parcelele situate în zone cu risc de furtună sau grindină, soiurile cu sensibilitate la cădere, cele cu sensibilitate la încolțirea în spic și soiurile cu potențial foarte mare de producție.

Pentru recoltarea directă trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții:

• Lanul să fie în faza de coacere deplină;
• Cultura să fie cât mai puțin îmburuienată;
• Vremea să fie caldă și însorită;
• Plantele să nu fie căzute.

În zonele de câmpie sau în cele uscate, durata optimă de recoltare a grâului este de 5-6 zile, iar în cele umede sau deluroase de 6-8 zile.

Depozitarea grâului

Depozitarea grâului este o etapă esențială în procesul agricol, deoarece condițiile de păstrare influențează semnificativ calitatea boabelor și durata lor de valabilitate. O depozitare corectă asigură păstrarea valorii nutriționale și a calității boabelor, protejându-le de deteriorare din cauza umidității, insectelor sau bolilor.

Factori esențiali în depozitarea grâului:

• Umiditatea boabelor – Boabele de grâu trebuie să fie uscate înainte de depozitare pentru a preveni mucegaiul și alte deteriorări. Umiditatea optimă pentru depozitare este de aproximativ 12-14%. Umiditatea mai mare poate favoriza dezvoltarea microorganismelor și a insectelor, în timp ce umiditatea prea mică poate face că grâul să devină fragil și mai ușor de spart.
• Temperatura de depozitare – Temperatura ideală pentru depozitarea grâului este între 10 și 15°C. Dacă temperatura este prea mare, boabele pot începe să respire mai intens, ceea ce poate duce la creșterea umidității și la deteriorarea lor. În plus, căldura favorizează dezvoltarea insectelor și a bolilor.
• Ventilația – Ventilația corectă este crucială pentru a preveni acumularea de umiditate și pentru a permite un flux de aer continuu, care ajută la menținerea unei temperaturi constante și la eliminarea umezelii. Depozitele de grâu trebuie să fie dotate cu un sistem de ventilație eficient, mai ales în perioadele calde.
• Controlul insectelor și bolilor – Grâul depozitat este susceptibil la atacuri din partea insectelor, cum ar fi moliile de cereale sau gândacii. Aceste insecte pot distruge calitatea boabelor și pot provoca pierderi semnificative. De asemenea, mucegaiul și alte boli pot apărea dacă condițiile de umiditate sunt prea ridicate.

Grâul poate fi depozitat astfel:

• Silozuri – Silozurile sunt cele mai utilizate structuri pentru depozitarea grâului pe termen lung. Acestea sunt construite din material metalic sau beton și sunt dotate cu sisteme de ventilație și control al temperaturii.
• Depozite de cereale tradiționale – În zonele mai rurale, depozitele mai simple, cum ar fi hambarele sau magazii, pot fi folosite, dar acestea trebuie să fie echipate corespunzător pentru a preveni riscurile de deteriorare.

Rotația culturilor de grâu

Rotația culturilor de grâu este o practică agricolă importantă, care presupune alternarea culturilor de grâu cu alte plante pe aceeași suprafață de teren, într-un ciclu stabilit pe o perioadă de mai mulți ani. Această metodă aduce multiple beneficii, atât pentru sol, cât și pentru sănătatea plantelor, contribuind la obținerea unor recolte mai bune și mai sustenabile.

Exemple de rotație a culturilor de grâu:

• Grâu – Mazăre – Porumb – Această rotație permite grâului să beneficieze de îmbogățirea solului cu azot datorită leguminoaselor, iar porumbul, care necesită mai mulți nutrienți, nu urmează direct grâul, prevenind epuizarea solului.
• Grâu – Floarea-soarelui – Orz – În acest caz, floarea-soarelui ajută la combaterea unor dăunători specifici grâului, iar orzul poate oferi o recoltă intermediară care ajută la menținerea fertilității solului.

Recomandări pentru o rotație eficientă

• Evitarea cultivării grâului pe aceeași parcelă mai mult de 2-3 ani consecutivi.
• Alternarea grâului cu leguminoase, plante care fixează azot, sau culturi care au cerințe diferite de nutrienți.
• Asigurarea unui echilibru între culturile de toamnă și cele de primăvară pentru a sprijini sănătatea solului și a culturilor.
• Monitorizarea atentă a bolilor și dăunătorilor pentru a adapta rotația în funcție de nevoile specifice ale terenului.

Magazia Lu Costică vine întotdeauna în ajutorul tău cu cele mai utile informații și cu unelte și utilaje agricole performante. Citește în continuare pe blog și află care sunt cele mai întâlnite tipuri de sol din România, dar și care sunt culturile în care merită să investești.

Pe curând!

Întrebări frecvente

Care sunt condițiile ideale pentru cultivarea grâului?

Grâul preferă un climat temperat, cu temperaturi între 12-18°C pentru majoritatea perioadelor de vegetație. Solurile trebuie să fie bine drenate, fertile și cu pH neutru (aproape de 6-7). Grâul necesită cantități suficiente de apă, dar excesul de umiditate trebuie evitat.

Cum aleg soiul de grâu potrivit pentru cultura mea?

Alegerea soiului de grâu depinde de condițiile climatice, tipul de sol și obiectivele de producție. Există soiuri de grâu de toamnă și de primăvară, fiecare cu caracteristici diferite de adaptabilitate la climat și rezistență la boli. Consultă un specialist agricol pentru recomandări specifice zonei tale.

Când trebuie semănat grâul?

Grâul de toamnă se seamănă, de obicei, între septembrie și noiembrie, în funcție de climă regiunii. Grâul de primăvară se seamănă la începutul primăverii, după ce temperatura solului ajunge la 5-7°C.