Cultura de șofran: Cultivare, plantare și îngrijire

Șofranul, denumit științific ”Crocus sativus”, este o plantă erbacee, perenă, cultivată la nivel mondial datorită prețului mare pe care îl are, dar și al cererii de pe piață. Șofranul este cel mai scump condiment din lume, iar acest lucru nu se datorează doar întrebuințării lui, ci și muncii meticuloase făcute pentru producerea acestuia.

Acesta se cultivă în multe țări cu climă blândă, precum Grecia, Italia sau Spania, însă are succes și în România, în zonele cu toamne lungi, beneficiind astfel de un climat temperat continental.

Pentru a avea succes cu această cultură, specialiștii recomandă respectarea întocmai a pașilor premergători, dar și a regulilor de plantare, precum și respectarea factorilor naturali de care planta are nevoie pentru a crește și a se dezvolta.

Magazia lu Costică îți aduce astăzi cele mai importante informații pe care trebuie să le cunoști despre cultura de șofran. Pe lângă utilaje agricole de care ai nevoie, precum motocultoare, tractoare și pluguri agricole, pentru succesul unei astfel de culturi este esențial să cunoști cât mai multe informații.

Șofranul – descrierea plantei

Șofranul are două etape de dezvoltare: primăvara când apar doar frunzele, care contribuie la dezvoltarea noilor bulbi și la acumularea substanțelor de rezervă în ei și cea de-a doua în toamnă când are loc înflorirea.

Vara, șofranul intră în repaus vegetativ, caracterizat de dispariția frunzelor.

Florile de șofran apar toamna, de obicei la sfârșitul lunii octombrie. Ele au formă de cupă, cu petale viu colorate în nuanțe de albastru, violet și roz, și au 3 stigmate filiforme, adică partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul, de 3, 5 cm.

Bulbul de șofran are rolul de a înmulți planta. Apariția noilor bulbi are loc în perioada vegetativă, adică primăvara.

Frunzele de șofran sunt liniare ensiforme, adică sunt înguste și au formă de sabie.

Se consideră că șofranul este cel mai scump condiment din lume. Planta este de origine mediteraneană și face parte din familia iridaceelor, din care se extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice și substanțe care se utilizează în gastronomie și medicină. Mai mult decât atât, șofranul aduce și o serie de beneficii asupra organismului:

• Previne tulburările sistemului nervos;
• Este o sursă importantă de antioxidanți;
• Contribuie la pierderea în greutate;
• Are proprietăți antiinflamatorii, antiseptice, antioxidante și antidepresive;
• Are un conținut ridicat de vitamine și minerale, precum polifenoli și flavonoide.

Așadar, o plantație de șofran este rentabilă din foarte multe puncte de vedere. Dar cum se cultivă și cum se îngrijește șofranul? Hai să descoperim în continuare.

Cerințele de cultivare ale șofranului

Șofranul este o plantă care are câteva cerințe în privința factorilor ecologici, fără de care nu poate crește și nu se poate dezvolta:

• Temperatura – șofranul crește și se dezvoltă într-un mediu în care temperaturile sunt cuprinse între 6 și 20 de grade Celsius. Temperatura minimă pe care o suportă este de 4 grade Celsius, iar cea maximă de 23 de grade Celsius. Iarna, șofranul suportă temperaturi de până la -26 de grade Celsius, însă înghețurile timpurii din toamnă afectează florile de șofran. Din acest motive este recomandat ca șofranul să fie cultivat doar în zonele cu toamne lungi și cu risc redus pentru înghețurile timpurii.
• Lumina – șofranul preferă locurile însorite pentru că este o plantă iubitoare de lumina.
• Umiditate – cultura de șofran este una care are cerințe moderate față de umiditatea din sol. Acesta nu suportă seceta excesivă, așadar are nevoie de irigare, însă în condiții de umiditate excesivă, partea subterană, adică bulbii, putrezesc repede. Șofranul nu trebuie să fie irigat vara, în perioada de repaus vegetativ.
• Solul – șofranul are cerințe moderate față de sol și se dezvoltă bine pe solurile bine drenate, calcaroase și afânate. De asemenea, șofranul preferă solurile care au o textură medie, precum solurile nisipoase, lutoase sau luto-nisipoase.

Plantarea șofranului

În tehnologia de plantare a șofranului trebuie să se respecte câțiva pași care vor aduce rezultatul scontat. Totodată, este indicat să ții cont și de rotația culturilor.

Pregătirea terenului pentru cultură

Înainte de înființarea culturii, solul se sapă și se ară la o adâncime de 25 cm. Apoi pământul trebuie mărunțit și nivelat cu ajutorul unor motocultoare sau a unor unelte manuale, precum sapa și grebla.

Plantarea bulbilor

Plantarea bulbilor se poate realiza fie pe teren plan, fie pe biloane de 25 de cm înălțime.

Înființarea culturii are loc la începutul lunii septembrie cu bulbi sănătoși, care ar trebui să aibă un diametru de aproximativ 3-5 cm. Aceștia trebuie să fie plantați la 10 cm adâncime, o distanță de plantare de 10-15 cm între plante pe rând și 0-5 cm între rânduri. Primele frunzulițe de șofran vor apărea la sfârșitul lunii octombrie.

Irigarea șofranului

Așa cum am spus și mai sus, irigarea este necesară numai în perioada de vegetație a plantei și atunci când există secetă excesivă. În perioada de repaus, șofranul nu trebuie irigat.

Îngrijirea șofranului

În timpul perioadei de vegetație este esențial să se realizeze plivirea buruienilor, evitându-se prașilele care ar putea disloca bulbii. Totodată, șofranul este o plantă care se pretează pentru sistemul eco de producție, astfel că erbicidele și fertilizările chimice nu sunt premise. Pentru a evita dezvoltarea bolilor, specialiștii recomandă respectarea cu strictețe a cerințelor de creștere.

Înmulțirea șofranului

Șofranul se înmulțește prin bulbi, denumiți cormi. Recomandat este ca înmulțirea șofranului să se realizeze în anul 4 de la plantare.

Bulbii de șofran se formează primăvara. Așadar, pentru înmulțire, aceștia trebuie recoltați vara, în perioada de repaus vegetativ. Din punct de vedere calendaristic, perioada de recoltare este cuprinsă de la jumătatea lunii iunie și până la finalul lunii iulie.

Bulbii trebuie să fie săpați atent, pentru a nu le produce niciun fel de leziuni.

Recoltarea șofranului

Recoltarea șofranului se realizează manual și are loc în perioada de înflorire, adică la sfârșitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie. Recoltarea șofranului este un proces compus din două etape:

• Recoltarea florilor – are loc dimineața;
• Extragerea din florile de șofran a condimentului – trebuie să se realizeze imediat după recoltarea florilor la masă. După ce sunt extrase, stigmatele (condimentul) se pun la uscat aproximativ 7 zile la o temperatură de 25 de grade Celsius. Uscarea se poate face și în uscătoare electrice la temperaturi de 45-50 de grade Celsius, aproximativ 40 de minute. Important de reținut este faptul că prin uscare se pierde aproximativ 80% din greutatea inițială. Cinci kilograme de stigmate proaspete oferă doar un kilogram de șofran viu și uscat.

Condimentul trebuie păstrat în locuri ferite de lumină și uscate!