Cultura morcovului: Semănare, îngrijire și recoltare

Înființarea unei culturi de morcovi este definitorie pentru o grădina de legume. Morcovul se cultivă pentru rădăcinile sale bogate în substanțe nutritive și vitamine. Acesta se consumă în stare proaspătă, în salate sau sub formă de diverse preparate. Morcovul este apreciat în lume pentru gustul său inconfundabil, dar și pentru conținutul ridicat de glucide, lipide, proteine, vitaminele A, B și C, săruri minerale, fosfor și fier.

Morcovul face parte din gama de culturi profitabile pentru suprafețe mici și este nelipsit din aproape orice grădină. Înființarea culturii și îngrijirea ei nu sunt dificile, astfel că încurajează și grădinăritul. Pentru a avea succes este important să respecți pașii fiecărei etape, de la înființare și până la recoltare.

Citește acest articol și vei afla toate secretele unei culturi de morcovi bogate și calitative.

Morcovul – informații generale

Morcovul, denumit științific Ducus Carota subsp. Sativus este o plantă rădăcinoasă care face parte din familia Apiaceae, ce are o culoare care poate varia între portocaliu, galben, mov și alb și care are peste 100 de specii la nivel global. Morcovul este originar din specia spontană din Asia de Sud-Vest, iar în Europa a ajuns între secolul XII-lea și XIV-lea. Morcovul este o specie erbacee bienală sau anuală.

Rădăcina morcovului este pivotantă și turgescenta și începe să se dezvolte prin procesul numit tuberizare, la 20 de zile de la răsărire. De regulă, culoarea rădăcinii este portocalie, însă există soiuri care au culori diferite, precum alb, mov sau galben. Totodată, și rădăcina poate avea diferite forme: cilindrică, rotundă sau tronconică.
Frunzele variază ca număr între 15 și 20, fiind dispuse într-o rozetă. Foliolele sunt așezate de o parte și de alta a nervurii principale și sunt fixate, cu lobi lanceolați și ascuțiți.

Morcovul este o legumă bogată în caroten, care este transformat de organism în vitamina A. De asemenea, în morcov se găsesc și alte substanțe nutritive, precum sunt proteinele, glucidele, lipidele, complexul de vitamina B, fierul, calciul, magneziul, fosforul, sodiul și potasiul.

Perioada optimă pentru cultivarea morcovilor

Perioada optimă pentru înființarea culturii de morcov este cuprinsă între lunile martie-iunie astfel:

• culturi timpuri de morcovi – se înființează mai devreme și se folosesc soiuri de morcovi timpurii și semitimpurii.
• culturi târzii de morcovi – se înființează mai târziu și se folosesc soiuri semitârzii și târzii. Producția culturilor târzii se păstrează peste iarnă.

Pregătirea terenului pentru cultivarea morcovilor începe din toamnă, atunci când sunt desființate culturile premergătoare, iar pământul se discuie și se fertilizează.

Soiuri de morcovi

Principalele soiuri de morcovi sunt:

• soiuri timpurii – cu o perioadă de vegetație de 80-110 zile;
• soiuri semitimpurii – cu o perioadă de vegetație de 110-130 de zile;
• soiuri semitârzii – cu o perioadă de vegetație de 130-150 de zile;
• soiuri târzii – cu o perioadă de vegetație de 150-200 de zile.

Condiții optime pentru înființarea culturii de morcov

Pentru a avea o cultură de succes este foarte important să fii atent la factorii climatici:

Temperatura

Morcovii nu sunt plante pretențioase la căldură. Semințele acestora germinează la temperaturi de minim 5 grade Celsius. La 10 grade Celsius ele germinează în 17 zile. Însă, perioada optimă de germinare este cuprinsă între 6-8 zile, iar temperaturile potrivite între 20-25 de grade Celsius. Morcovii preferă temperaturile cuprinse între 15 și 24 de grade Celsius. Cea mai mare temperatură pe care o tolerează cu greu este de 30 de grade Celsius, iar cea mai mică pe care o suportă este de 3 grade Celsius.

Temperatura are puterea de a influență dimensiunea și forma rădăcinilor, astfel:

• peste 25 de grade Celsius – rădăcinile sunt scurte, groase și conțin o cantitate ridicată de caroten;
• sub 14 grade Celsius – rădăcinile sunt subțiri, lungi și conțin o cantitate mică de caroten.

Lumina

Cultura de morcov preferă cât mai multă lumină, fiind o plantă de zi lungă. Cu cât primește mai multă lumină, cu atât se va dezvolta mai bine.

Umiditatea

Cultura de morcov are nevoie de cantități mari de apă în anumite etape de creștere, cum sunt germinarea, după răsărire și în timpul dezvoltării rădăcinii. Pentru o astfel de cultură este recomandată irigarea prin aspersie. De reținut este și faptul că în perioadele de secetă, rădăcinile devin lemnoase, iar acest proces poartă denumirea de lignificare. De asemenea, perioadele de secetă care alternează cu umiditatea excesivă duc la crăparea rădăcinilor de morcovi.

Vernalizarea

Vernalizarea reprezintă etapa în care plantele trec de la etapă vegetativă la cea generativă sau de fructificare. Aceasta are loc atunci când sunt temperaturi scăzute, cuprinse între 5 și 10 grade Celsius. Vernalizarea este cuprinsă între 30 și 40 de zile și este o etapă foarte importantă pentru dezvoltarea tulpinii.

Solul

Morcovul este o plantă pretențioasă atunci când vine vorba despre tipul de sol. Ele vegetează pe un sol cu fertilitate moderată, reavăn, bine afânat și drenat. Solul perfect pentru cultura de morcov este cel luto-nisipos, nisipos și aluvial. În cazul unui sol greu și argilos, producția de morcovi va fi redusă și de calitate scăzută. De asemenea, pH-ul solului trebuie să fie cuprins între 5,8 și 7.

Culturile premergătoare

Cele mai recomandate culturi premergătoare celei de morcovi sunt culturile de dovlecei, vinete, castraveți, varză, ardei, conopidă, mazăre și fasole. Rotația culturii pentru morcovi trebuie făcută o dată la patru ani.

Semănatul morcovilor

Semănatul semințelor de morcov poate fi realizat fie manual prin amestecarea semințelor cu nisip, fie mecanic prin folosirea semințelor deja drajate.

Distanța pentru semănarea semințelor este de 5-6 centimetri între plante pe rând și 25-50 de centimetri între rânduri. Semințele trebuie plantate la o adâncime de aproximativ 1,5-2 centimetri. Pentru o cultură care se înființează în câmp cantitatea necesară de semințe este de 7-7 kilograme de semințe/ hectar. Pentru semănatul în grădină, cantitatea necesară este de 0,005 kilograme/100 metri pătrați.

Întreținerea culturii de morcovi

Principalele lucrări de întreținere a culturii de morcov sunt următoarele:

• Prașila – este necesară numai dacă apar buruieni sau e formează crustă la suprafața solului. În astfel de cazuri pot fi efectuate trei prașile mecanice sau 2 manuale.
• Rărirea – se face atunci când apar primele 4-5 frunze. Este esențial să asiguri o distanță de 4-5 centimetri între plante pe rând. Rărirea nu este necesară atunci când cultura de morcovi este înființată în câmp, deoarece densitatea per hectar este optimă prin semănarea mecanică și folosirea semințelor drajate.
• Irigarea – se face după semănat și trebuie repetată la 2-3 zile că să poți asigura umiditatea necesară pentru răsărirea plantelor. În perioada îngroșării rădăcinilor, irigarea trebuie făcută de 5-6 ori, cu o cantitate de 300-350 metri cubi/hectar. Dacă cultura este înființată într-o zonă cu precipitații abundente, sunt suficiente și doar 2-3 udări.
• Fertilizarea – se realizează în două etape și este recomandată cu precădere pentru solurile sărace. Fertilizarea de bază se realizează atunci când au apărut cel puțin trei sau patru frunze, după răsărit. A doua fertilizare trebuie făcută atunci când rădăcinile încep să se îngroașe. Fertilizarea trebuie repetată la 25-30 de zile și pentru ea este recomandat să folosești un îngrășământ pe bază de azot, potasiu și fosfor.

Bolile și dăunătorii culturii de morcov

Un alt pas important pentru dezvoltarea culturii de morcov în cele mai bune condiții constă în combaterea și protejarea de boli și dăunători.

Principalii dăunători sunt:

• Păduchele verde al morcovului – Semiaphis dauci – acesta atacă frunzele și formează colonii pe partea inferioară, afectând aparatul foliar al morcovilor.
• Croitorul morcovului – Phytoecia icteria – acest dăunător atacă, de regulă, plantele rădăcinoase, așa cum este și morcovul. Croitorul morcovului atacă rădăcinile, în care formează galerii.
• Musca morcovului – Psila rosae – este un dăunător periculos care afectează recolta. În urma atacului, planta nu se dezvoltă corespunzător, iar rădăcinile prezintă în interior galerii săpate de larve.
• Gărgărița morcovului – Liparus coronatus – atacă rădăcinile morcovilor și sapă în interiorul lor galerii de hrănire. Rădăcinile atacate se necrozează.

Principalele boli ale morcovului sunt:

• Cercosporioza morcovului – Cercospora carotae- apariția ei este favorizată de prezența apei pe frunze și de temperaturile cuprinse între 20 și 28 de grade Celsius. Pe marginea frunzelor apar pete mici și neregulate, care se măresc în timp și se unesc între ele, afectând o mare parte din frunză.
• Mana la morcov – Phytophthora dauci – afectează rădăcina morcovului, iar semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unor benzi umede de culoare neagră spre maroniu.
• Făinarea morcovului – Erysiphe umbelliferarum – atacă părțile verzi ale morcovului, mai exact, tulpină și frunzele. Apariția bolii este favorizată de vremea secetoasă.
• Septorioza la morcov – Septoria carotae – boala afectează frunzele plantei de morcov, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete de culoare galben-brună.
• Alternarioza morcovului – Alternaria dauci – este una dintre cele periculoase boli ale culturii de morcov. Apariția acestei boli este favorizată de excesul de apă pe frunze și de umiditatea ridicată.
• Înnegrirea rădăcinilor – Chalaropsis thielavioides – Boala poate afecta toată rădăcina morcovului în doar câteva zile. Este o boală de depozit, specifică morcovilor care au fost recoltați.

Recoltarea culturii de morcovi

Culturile timpurii se recoltează în luna iunie, odată ce rădăcinile au un diametru la colet de 1,5-2 cm. Pentru culturile târzii, recoltarea morcovilor se realizează la sfârșitul lunii septembrie și în luna octombrie. Recoltarea poate fi făcută atât manual, cât și automat.
După recoltarea, morcovii se strâng în grămezi. Rădăcinile se curăță de frunze și de pământ și se sortează, astfel încât legumele bolnave, tăiate sau rănite să fie îndepărtate. Morcovii se păstrează în silozuri sau în pivnițe.

Spor la treabă!