Grâul: Plantarea și etapele creșterii

Grâul este un termen generic folosit pentru denumirea mai multor specii de plante care aparțin genului Triticum. Acestea sunt plante anuale care fac parte din familia gramineelor – Poaceae – cultivate în întreaga lume. Grâul se află printre cele mai cultivate plante din lume și este a patra cultură mondială ca producție, după trestia de zahăr, porumb și orez. În Europa și Orientul Mijlociu, grâul și derivatele acestuia fac parte din alimentația curentă a populației.

Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi cercetări arheologice care fac referire la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței, o regiune fertila în vestul Asiei care cuprinde teritoriul Siriei, Turciei, Iordaniei, Armeniei și Irakului, după regiunile geografice de astăzi.

Popular, grâul este denumit în mai multe feluri: arnăut, gran, grâu de primăvară, grâu de toamnă, grâu alb, leșită sau hulă. Științific, grâul poartă denumire de Triticum vulgare.

Grâul – informații generale

Grâul este cultivat atât ca aliment, cât și ca plantă medicinală. Aspectul său este redat din rădăcină care este lungă, cu frunze liniare și inflorescență cu spic compus, și fructul grâului care este o cariopsa de culoare brună și formă ovală.

Planta conține apă, lipide, proteine, glucide, fibre, săruri minerale, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, zinc, fosfor, cobalt, siliciu, iod, vitamina A, vitamina B, vitamina E, vitamina K, vitamina D si fermenți.

Specii de grâu:

• Grâul comun – (Triticum aestivum) Specia hexaploida cea mai cultivată în lume;
• Einkorn – (T. monococcum) Specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și în varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi;
• Emmer – (T. turgidum var. dicoccum) Specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică. În antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar;
• Durum sau Grâu arnăut – (T. turgidum var. durum) Forma tetraploidă de grâu cultivată azi;
• Alac Spelt – (T. spelta) – altă specie hexaploida cultivată pe scară restrânsă.

Există multe sisteme de clasificare taxonomica a speciilor de grâu, însă cel mai adesea se împart după sezonul de creștere și după conținutul de gluten.

• Grâul de iarnă – se însămânțează toamna și este cultivat cu precădere în regiunile mediteraneene și cele cu climă temperată;
• Grâul de vară – suportă cu dificultate temperaturile scăzute, astfel că în țările cu ierni aspre grâul se însămânțează primăvara. Speciile de grâu de vară au permis Siberiei și Canadei să devină mari producători mondiali de grâu;
• Graul dur – are un conținut mare de gluten și este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în zonele calde și uscate, precum sudul Europei – Italia sau sudul Franței. Grâul comun este de departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate, ca de exemplu Canada sau Ucraina și este principala sursă de făină de panificație, folosită la coacerea pâinii.

Perioada de vegetație a plantelor de grâu are următoarele faze fenologice:

• germinare (răsărire);
• înrădăcinare;
• înfrăţire;
• formarea (alungirea) paiului;
• înspicare-înflorire-fecundare;
• formarea și coacerea (maturarea) boabelor.

Principalele soiuri de grâu

Soiurile de grâu cu o capacitate ridicată de producție trebuie să aibă o rezistență bună la principalii factori de risc ai climei din România, o toleranță foarte bună față de principalele boli foliare și să permită creșterea unei culturi de calitate.

Principalele soiuri de grâu sunt:

• Glosa – este un soi de grâu de toamnă, timpuri, rezistent la secetă și recomandat în sudul țării;
• Pajura – este un soi de grâu realizat recent de cercetătorii din Fundulea. Soiul este recomandat pentru soiurile foarte fertile și tehnologiilor intensive și are o rezistență bună la cădere, la iernare, la arșiță și la secetă;
• Otilia – este un soi de grâu cu spic alb aristat, piramidal cu densitate medie și lungime medie – lungă;
• Pitar – este un soi foarte precoce, adaptat pentru zona de sud a țării, de câmpie;
• Dropia – este un soi care are o adaptabilitate foarte mare la condițiile din România. Acesta este un soi precoce, aristat, cu talia scurtă și o bună rezistență la iernare, secetă și arșiță.

Alegerea soiului de grâu potrivit

Paleta de soiuri disponibile pentru a fi semănate este foarte largă. Din punct de vedere al comportamentului caracteristic, grâul se clasifică în trei tipare:

• Soiuri cu acumulare cantitativă – aici sunt regăsite soiurile care alocă resursele disponibile către elementele cantitative de producție. Altfel spus, acestea au un potențial de producție foarte mare (ex. 9.000 – 10.000 kg/ha), dar de calitate normală de panificație (de ex. 23 – 26% gluten);
• Soiuri cu acumulare calitativă – sunt soiurile care dau o recoltă de calitate deosebită, amelioratoare de panificație;
• Soiuri intermediare.

Semănatul grâului

Cultura de grâu are principalul avantaj de a fi integral mecanizată. Pentru o agricultura de precizie ai nevoie de anumite tipuri de pluguri și o semanatoare pentru plante paioase. Totodată, grâul este și o foarte bună plantă premergătoare, deoarece recoltarea are loc devreme și permite efectuarea arăturilor cu tractoare chiar din perioada de vară.

Perioada optimă de semnare a grâului

Alegerea perioadei ideale pentru semănatul grâului se calculează astfel încât plantele să aibă la dispoziție un timp de vegetație de 40-50 de zile în toamnă, iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active de 400-500 grade Celsius.

Astfel, perioada optimă pentru semănarea grâului este cuprinsă între 1-10 octombrie, pentru sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei sau între 25 septembrie – 5 octombrie pentru zona colinară, nordul țării și depresiunile intramontane.

Semănatul timpuriu face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea în iarnă, ceea ce poate face plantele sensibile la ger și la stratul de zăpadă. Totodată, ele sunt și mai expuse dăunătorilor, iar cultura se îmburuienează.

Pe de cealaltă parte, semănatul tardiv face ca plantele de grâu să între în iarnă necălite și neînfrățite, cu rezistență scăzută la ger. De asemenea, lanul își pierde din densitate și devine mai expus îmburuienării.

Pentru plantele de primăvară semănatul grâului se face în jurul datei de 15 martie, atunci când temperatura minimă de încolțire trebuie să fie cuprinsă între 1-3 grade Celsius.

Densitatea și adâncimea de semănat

Densitatea la semănat este stabilită calculând cum se pot obține la recoltat 500-700 de spice pe metru pătrat. Astfel, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 450-550 de boabe germinabile/m2.

Norma de semănat se calculează cu formula, în care:

• N = cantitatea de sămânță (kg/ha)
• D = densitatea de semănat (boabe germinabile/m.p.)
• P% = puritatea seminței
• G% = germinația seminței

Distanța dintre rânduri la care se seamănă grâul în România este de 12,5 cm, iar utilajele de semănat sunt setate pe această distanță. Pe plan mondial, distanța poate varia între 10-18 cm.

Atât distanța, cât și adâncimea de semănat depinde de umiditatea solului la momentul semănatului, textura acestuia și soiul cultivat.

Spre exemplu, pentru un sol care are umiditatea optimă și o textură mijlocie spre grea, adâncimea de semănat trebuie să fie de 4-5 cm. Pe un sol uscat, cu textura ușoară, semănatul se poate face mai adânc, la 5-6 cm.

Fertilizarea grâului

Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, indiferent de condițiile climatice din România. Grâul nu are un consum mare de elemente nutritive, însă este foarte pretențios la fertilizare, iar asta pentru că:

• Sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza substanțe greu solubile din sol;
• Elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp scurt.

Așadar, rolul fertilizării grâului este de a asigura un flux constant de substanțe nutritive, astfel încât producția obținută să fie mai mare.

Fertilizarea de toamnă a grâului

Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente nutritive, astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă. Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate.

Fertilizarea de primăvară a grâului

Fertilizarea de primăvară se execută timpuriu, când grâul pornește în vegetație, iar solul conține puține elemente solubile. Fertilizarea de primăvară trebuie să fie făcută în etape, în funcție de nevoile biologice ale plantelor. De regulă, se folosesc azotul și ureea, atâta timp cât temperaturile sunt situate sub 15 grade Celsius.

Odată cu intrarea în vegetație, îngrășămintele trebuie aplicate dimineața, atunci când temperatura solului este încă sub 0°C. Îngrășămintele sunt esențiale în special pe câmpurile slab dezvoltate în toamnă, pentru a favoriza înfrățirea în primăvară.

Principalul element nutritiv de care are nevoie grâul este azotul. Acesta ajută la dezvoltarea plantelor, le întărește structura și ajută la formarea competențelor de producție.

Pregătirea terenului

Sistemul de lucrări al solului pentru cultura grâului trebuie să aibă în vedere asigurarea unui sol mobilizat și fără bulgări mari pe o adâncime de aproximativ 18-29 cm, așezat, nivelat și cu pat germinativ bine mărunțit.

Lucrarea de bază a solului poate fi arătura, scarificarea sau discuirea. Indiferent pe care o alegi, ține cont că aceasta trebuie executată cât mai repede după eliberarea terenului de către planta premergătoare.

Pregătirea patului germinativ are loc la un anumit interval de timp după lucrarea de bază astfel încât solul să aibă suficientă umiditate pentru a se mărunți. De asemenea, reține că adâncimea de lucru pentru patul germinativ nu trebuie să fie mai mare de 4-5 cm.

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor ajută plantele să ajungă la potențialul lor cantitativ și calitativ.

Combaterea buruienilor

Buruienile se împart în două categorii, din punct de vedere botanic:

• Monocotiledonate – buruieni cu frunza îngustă;
• Dicotiledonate – buruieni cu frunza lată.

Fiecare grupă cuprinde mai multe specii, iar fiecare specie este mai mult sau mai puțin dăunătoare culturii.

Buruieni monocotiledonate

• Iarba vântului – este o specie întâlnită în zona de câmpie și se combate prin erbicidare;
• Coada vulpii – este o specie anuală întâlnită în zona colinară și se combate prin erbicidare;
• Obsiga – poate răsări toamna sau primăvara, fapt ce îngreunează combaterea ei;

Buruieni dicotiledonate

• Specii anule: iarba cocosului, roman, crucifere, albăstrița, turița, urzica moartă, sângele voinicului, mușețelul, macul, hrișca urcătoare, piciorul cocoșului, rocoina, șopârlița, măzărichea;
• Specii perene – volbura, rochița rândunicii, pălămida, murul de miriște.

Buruienile indiferent de tipul lor pot fi combătute prin intermediul a două metode:

• Metoda agrotehnică – care presupune rotația culturilor și lucrările solului care să fie executate cât mai bine;
• Metoda chimică – este cea mai eficientă și presupune folosirea erbicidelor.

Combaterea bolilor din cultura de grâu

Ca oricare alt organism viu și grâul are o mulțime de boli specifice. Unele dintre ele sunt prezente în fiecare an, altele doar în anii favorabili climatic.

După agentul patogen care le provoacă bolile se împart în:

• Viroze – sunt cauzate de viruși care se transmit prin sol sau prin vectori;
• Micoplasmoze – sunt cauzate de patogeni de tip microplasma;
• Bacterioze – sunt cauzate de bacterii;
• Micoze – sunt cauzate de ciuperci și sunt cele mai numeroase.

După locul preponderent în care se localizează sau după momentul în care apar bolile pot fi categorisite astfel:

• Boli ale plantelor – Sunt cauzate de ciuperci din genul Microdochium, Fusarium, Septoria. Simptomele apar pe rădăcini, pe plantulele în curs de răsărire sau pe plantele mici după răsărire;
• Boli ale nodului de înfrățire – sunt cauzate de ciupercile din familia Fusarium și se transmit pin sol. Acestea au o frecvență mai mare în monocultură sau după porumb;
• Boli ale coletului și bazei plantelor – Fusarioza, înnegrirea bazei tulpinii, pătarea în ochi a bazei tulpinii, pătarea contrasta. – toate sunt boli dificil de controlat, dar pot fi prevenite prin măsura agrotehnica aplicată;
• Boli ale aparatului foliar – printre cele mai numeroase: pătarea frunzelor, septorioza, făinarea, rugina galbenă, rugina brună sau rugina paiului. Dintre toate, cel mai mare potențial de pagubă îl au septorioza și pătarea frunzelor. Dintre ele cel mai mare pericol îl reprezintă rugina galbenă, iar cel mai ușor de controlat sunt făinarea și septorioza;
• Boli ale spicului – cea mai păguboasă boală a spicului este fusarioza.

Combaterea dăunătorilor

Grâul are o serie de dăunători mai mult sau mai puțin specifici. Printre cei mai frecvenți dăunători ale culturilor de grâu sunt: afidele sau păduchii verzi, gândacul ghebos, musca neagra, gândacul bălos, cărăbușii și tripsul. Toate acestea se combat eficient prin aplicarea de insecticide.

Recoltarea grâului

La momentul recoltării, culturile de grâu trebuie să fie uniform dezvoltate, lipsite de buruieni, iar plantele să nu fie căzute. Prioritate la recoltare au parcele cu cel mai mare potențial de producție, parcelele situate în zone cu risc de furtună sau grindină, soiurile cu sensibilitate la cădere, cele cu sensibilitate la încolțirea în spic și soiurile cu potențial foarte mare de producție.

Pentru recoltarea directă trebuie să fie îndeplinite o serie de condiții:

• Lanul să fie în faza de coacere deplină;
• Cultura să fie cât mai puțin îmburuienată;
• Vremea să fie caldă și însorită;
• Plantele să nu fie căzute.

În zonele de câmpie sau în cele uscate, durata optimă de recoltare a grâului este de 5-6 zile, iar în cele umede sau deluroase de 6-8 zile.

Magazia Lu Costică vine întotdeauna în ajutorul tău cu cele mai utile informații și cu unelte și utilaje agricole performante. Citește în continuare pe blog și află care sunt cele mai întâlnite tipuri de sol din România, dar și care sunt culturile în care merită să investești.

Pe curând!