Cultura lucernei – Semanat, soiuri si ingrijire

Lucerna este o plantă cultivată încă din cele mai vechi timpuri, gasindu-se mai întâi pe teritoriul Asiei, în zona în care astăzi se află Iranul, iar apoi cultura ei a ajuns în Grecia.
Lucerna are denumirea științifică de Medicago sativa și este o plantă furajeră perenă, care face parte din familia leguminoaselor. Rădăcina ei este pivotantă și ajunge la 1-2 metri în sol. Frunzele trifoliate sunt dispuse altern, grupate în racem și au flori de nuanță albastru-violet.
Astăzi vom vorbi și noi despre lucernă și îți vom prezenta un scurt ghid care cuprinde toate informațiile esențiale despre cultura, îngrijirea și recoltarea ei.

Cultura lucernei

Lucerna este cultivată cu preponderență în țara noastră, mai ales în zona de sud. Aceasta înflorește din luna mai și până în octombrie, iar durata sa de viață poate ajunge chiar și la 10 ani.
Pentru că este destul de populară în țara noastră, hai să cunoaștem mai bine această plantă.

Istoria lucernei

Lucerna a fost cultivată inițial în zona Iranului de astăzi, adică pe continentul Asiatic, în urmă cu aproximativ 6000 de ani. A intrat în Europa prin Grecia, unde i-au fost descoperite și apreciate imediat proprietățile furajere. În Statele Unite ale Americii, culturile de lucernă se găsesc în proporții mari și poartă denumirea de ”alfalfa”.
Suprafața cultivată anual cu lucernă depășește 40 de milioane de hectare, iar planta este foarte populară în țări precum Argentina, Canada, Rusia, Franța și Italia. În România, lucerna fost cultivată inițial în Banat și Transilvania, în jurul secolului al XVIII-lea.

Proprietățile lucernei

Lucerna este folosită ca plantă furajeră și se găsește sub formă de nutreț verde, nutreț insilozat, granule sau brichete. Aceasta conține o cantitate mare de vitamine și minerale, precum:

• 0,8% calciu, care contribuie la sanatatea sistemului osos și la buna coagulare a sangelui;
• 0,18% fosfor, benefic pentru filtrarea toxinelor și pentru regenerarea celulară;
• 1,23% potasiu, vital pentru buna funcționare a inimii și a sistemului circulator;
• 0,22% magneziu, esențial pentru funcționarea sistemului muscular, dar și cu rol in sănătatea inimii, a sistemului digestiv și a celui osos;
• 0,2% sulf, care acționează ca un combustibil pentru celulele musculare;
• Saruri minerale;
• Vitaminele A si C, esențiale pentru sistemul imunitar, regenerarea celulară și sănătatea sistemului cardiovascular.

Lucerna este folosită și ca nutreț pentru speciile de rumegătoare mici și mari, mai ales în rândul crescătorilor de bovine.

Tipuri de lucernă

În România există și se cultivă mai multe soiuri genetice românești, omologate fie de soiuri celebre precum Primula sau Pomposa, fie de stațiile locale de cercetare. Cele mai cultivate soiuri de lucernă sunt:

• Primula și Pomposa – soiuri provenite din alte țări
• Magnat, Roxana, Mihaela, Teodora, Cezara, Suceveana, Fundulea, Luxin, Triumf, Gloria – soiuri românești
• Lucerna Magnat – este un soi semi precoce, cu rezistență mare la secetă, umiditate crescută și temperaturi extreme, ce are o capacitate de regenerare extraordinară după coasă, dar și un potențial de producție foarte  mare.
• Lucerna Cezara- este o plantă de talie medie, sintetică, cu o capacitate mare de regenerare după cosit și un potențial de producție foarte profitabil. 
• Lucerna Roxana – are un aspect de talie înaltă care atinge chiar și 90 cm la maturitate, este extrem de rezistentă la boli, dăunători și condiții climatice extreme, are o capacitate de regenerare mare și un potențial de producție ridicat. 
• Lucerna Mihaela – are o talie înaltă, semitardivă, sintetică și are o capacitate foarte bună de regenerare rapidă.

Zonele de cultură din România

Lucerna este o plantă iubitoare de apă, ce preferă zonele de câmpie și luncile marilor râuri. Astfel, lucerna este cultivată cu precădere în zona Dobrogei, în Câmpia Dunării, Câmpia Transilvaniei, Câmpia de Vest, Câmpia Bărăganului, centrul Moldovei și Câmpia Banatului.
De asemenea, Valea Oltului, a Siretului și a Mureșului, dar și zonele în care se găsesc solurile podzolice din Oltenia și Muntenia sunt potrivite pentru cultivarea lucernei.

Semănatul lucernei

Înainte de a te apuca de treaba propriu-zisă, este esențial să cunoști toate detaliile ce țin de cultivarea și asemănarea ei.

Condițiile ideale pentru cultura de lucernă

Așa cum spuneam și mai sus, lucerna este o plantă iubitoare de apă, iar cultura ei trebuie irigată frecvent.

Perioada optimă pentru semănarea lucernei

Lucerna se seamănă primăvara devreme sau la începutul toamnei. Cea mai potrivită perioadă rămâne totuși începutul toamnei.

Pregătirea terenului pentru cultura de lucernă

Primul pas pe care trebuie să-l faci este să asiguri condiții prielnice pentru creșterea și dezvoltarea optimă a culturii de lucernă. Astfel, solul este extrem de important pentru calitatea și cantitatea culturii, iar dacă în privința temperaturilor atmosferice nu ai de ce să-ți faci griji, irigarea este un factor care merită atenția ta.

Lucerna preferă solurile neutre și cele slab alcaline, astfel că va fi mult mai productivă în cernoziomuri, soluri brune, soluri aluvionare și soluri podzolice.
De asemenea, este recomandat ca lucerna să fie cultivată pe un teren pe care anterior au fost plantate grâu, orz sau cartofi timpurii. Înainte de semănat, solul trebuie arat cu o vară sau cu o toamnă precedent, la o adâncime de 25 cm, iar apoi trebuie nivelat. Aici te poți ajuta de niște grape cu discuri.

Solul va fi mărunțit cu combinatoare agricole și se va nivela, dar înainte de plantarea semințelor, pregătind astfel patul germinativ.
Tot la lucrările agricole îți vor fi de folos și scarificatoare agricole care te vor ajuta să depui munca cu mai puțin efort, iar efectele se vor resimți în cultura de lucernă.

Fertilizarea solului

Îngrășămintele pe bază de azot pot inhiba dezvoltarea lucernei în anumite condiții, însă sunt obligatorii atunci când lucerna este cultivată alături de graminee perene sau atunci când solul nu are materie organică. Astfel, înainte de semănat se administrează doze de 30-50 kg/ha, doza stabilindu-se în funcție de tipul solului și de irigare.

Îngrășămintele pe bază de fosfor mobil asigură o producție mai mare și se aplică în doze de 80-100 kg/ ha în cernoziomuri și soluri aluvionare, 100-120 kg/ ha în soluri brune cu pH mai mare de 6.2, dacă este vorba despre cultura irigată. In cazul culturilor neirigate, cantitatile sunt de 50-60 kg/ ha, respectiv 70-80 kg/ ha.

Gunoiul de grajd se administrează culturilor premergătoare și are beneficii notabile asupra producției de lucerna. Aceasta poate fi sădită chiar incepand cu următorul an după tratarea cu gunoi de grajd a terenului în dozaj de 30-40 tone/ ha pentru culturile neirigate, respectiv 60-80 tone/ ha pentru cele irigate.

Procesul de semănarea lucernei

Pentru a semăna lucerna, norma de sămânță variază între 20 și 25 de kg.Cantitatea se stabilește în funcție de calitatea semințelor și se soiul care se cultivă. Dacă este semănată în condiții potrivite, lucerna va răsări după 10 zile.

Întreținerea culturii de lucernă

Principalele lucrări de importanță majoră pentru întreținerea culturii de lucernă sunt irigarea și combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

Combaterea buruienilor din cultura de lucernă

Lucerna are un grad de sensibilitate ridicat la îmburuienare în primul an, mai ales în primele faze de vegetație. În cultură pot fi regăsite atât buruieni dicotiledonate cât și monocotiledonate. Cea mai bună și eficientă metodă de combatere o reprezintă soluțiile de erbicidare. Totodată, asigură-te că ai cumpărat semințe sănătoase, lipsite de semințe de buruieni și resturi vegetale.

Principalii daunatori ai lucernei

Printre cei mai frecvenți dăunători ai culturilor de lucernă se află:

• Buburuza lucernei – denumită Subcoccinella vigintiquator punctate își face simțită prezența în luna mai și atacă frunzele 
• Gândacul roșu al lucernei – Phytodecta fornicate, apare odată cu luna iunie și atacă atât frunzele, cât și vârful lăstarilor. 
• Gărgărițele frunzelor și a rădăcinilor – Aramnichus ligustici, Hypera variabilis – apar primăvara și atacă rădăcinile și frunzele plantei. Dacă atacul lor este prea puternic, acestea pot compromite întreaga cultură.
• Tripsii – Thrips spp., Plosnita de camp – Lygus Pratensis – sunt dăunătorii care ataca lucerna și cauzează pagube mari.

Principalele boli ale lucernei

Deoarece lucerna este o plantă perenă, ea poate fi atacată de un întreg complex de boli. Printre cele mai întâlnite se află:

• Mozaicul lucernei – Marmor medicaginis –  este una dintre cele mai frecvente boli ale acestei culturi. Plantele care suferă de această boală rămân mici, iar lăstarii și frunzele se deformează. 
• Pătarea brună a frunzelor – Pseudopeziza medicaginis- își face apariția primăvara, atunci când frunzele lucernei prezintă pete galben-brune, de dimensiuni mici. Netratată, această boală va cauza căderea frunzelor și compromiterea culturii. 
• Rugina lucernei – Uromyces striatus – își face apariția tot pe frunze, iar atunci când atacă mai puternic poate contamina și tulpinile ori bobocii florali. Această boală este caracterizată de pete mici, dense, de culoare brună.

Combaterea bolilor și a daunatorilor lucernei

Cea mai bună măsură este prevenția, astfel că pentru a combate bolile și dăunătorii poți apela la rotația culturilor. Din păcate această soluție nu este foarte eficientă, așadar trebuie să urmărești atent cultura și să iei toate măsurile de prevenire și combatere. Măsurile implică aplicarea de fungicide și insecticide special create pentru cultura de lucernă.

Recoltarea lucernei

Momentul în care se recolteaza cultura de lucernă este deosebit de important deoarece dacă se realizează prea târziu, furajul va avea o calitatea slabă.
Nu este recomandat să recoltezi lucerna atunci când planta este complet înflorită. Cea mai potrivită perioadă pentru a face asta este cuprinsă între începutul și mijlocul fazei de înflorire, mai ales în primul an de vegetație.

De asemenea, este foarte important ca ultima recoltare din an să se realizeze cu o lună înainte de a veni perioada de îngheț. Prin acest mod, plantele au timp să-și acumuleze substanță de rezervă, care asigură rezistența lucernei peste iarnă, dar și o cultură puternică primăvara.

Depozitarea lucernei

În ceea ce privește depozitarea, principala metodă de conservare este însilozarea, mai ales dacă planta a fost cultivată alături de graminee perene. Astfel, baloții se depozitează în spații uscate, umbroase și aerisite pentru a-și păstra forma intactă.
Concluzionăm spunându-ți că lucerna este o plantă perenă, de nutreț. Aceasta se poate cultiva și întreținere ușor, mai ales dacă ai utilaje agricole potrivite.

Spor la treabă! 🙂