Cultura lucernei – Semanat, soiuri si ingrijire

Lucerna este o plantă cultivată încă din cele mai vechi timpuri, gasindu-se mai întâi pe teritoriul Asiei, în zona în care astăzi se află Iranul, iar apoi cultura ei a ajuns în Grecia.
Lucerna are denumirea științifică de Medicago sativa și este o plantă furajeră perenă, care face parte din familia leguminoaselor. Rădăcina ei este pivotantă și ajunge la 1-2 metri în sol. Frunzele trifoliate sunt dispuse altern, grupate în racem și au flori de nuanță albastru-violet.
Astăzi vom vorbi și noi despre lucernă și îți vom prezenta un scurt ghid care cuprinde toate informațiile esențiale despre cultura, îngrijirea și recoltarea ei.

Cultura lucernei

Lucerna este cultivată cu preponderență în țara noastră, mai ales în zona de sud. Aceasta înflorește din luna mai și până în octombrie, iar durata sa de viață poate ajunge chiar și la 10 ani.
Pentru că este destul de populară în țara noastră, hai să cunoaștem mai bine această plantă.

Istoria lucernei

Lucerna a fost cultivată inițial în zona Iranului de astăzi, adică pe continentul Asiatic, în urmă cu aproximativ 6000 de ani. A intrat în Europa prin Grecia, unde i-au fost descoperite și apreciate imediat proprietățile furajere. În Statele Unite ale Americii, culturile de lucernă se găsesc în proporții mari și poartă denumirea de ”alfalfa”.
Suprafața cultivată anual cu lucernă depășește 40 de milioane de hectare, iar planta este foarte populară în țări precum Argentina, Canada, Rusia, Franța și Italia. În România, lucerna fost cultivată inițial în Banat și Transilvania, în jurul secolului al XVIII-lea.

Proprietățile lucernei

Lucerna este folosită ca plantă furajeră și se găsește sub formă de nutreț verde, nutreț insilozat, granule sau brichete. Aceasta conține o cantitate mare de vitamine și minerale, precum:

• 0,8% calciu, care contribuie la sanatatea sistemului osos și la buna coagulare a sangelui;
• 0,18% fosfor, benefic pentru filtrarea toxinelor și pentru regenerarea celulară;
• 1,23% potasiu, vital pentru buna funcționare a inimii și a sistemului circulator;
• 0,22% magneziu, esențial pentru funcționarea sistemului muscular, dar și cu rol in sănătatea inimii, a sistemului digestiv și a celui osos;
• 0,2% sulf, care acționează ca un combustibil pentru celulele musculare;
• Saruri minerale;
• Vitaminele A si C, esențiale pentru sistemul imunitar, regenerarea celulară și sănătatea sistemului cardiovascular.

Lucerna este folosită și ca nutreț pentru speciile de rumegătoare mici și mari, mai ales în rândul crescătorilor de bovine.

Tipuri de lucernă

În România există și se cultivă mai multe soiuri genetice românești, omologate fie de soiuri celebre precum Primula sau Pomposa, fie de stațiile locale de cercetare. Cele mai cultivate soiuri de lucernă sunt:

• Primula și Pomposa – soiuri provenite din alte țări
• Magnat, Roxana, Mihaela, Teodora, Cezara, Suceveana, Fundulea, Luxin, Triumf, Gloria – soiuri românești
• Lucerna Magnat – este un soi semi precoce, cu rezistență mare la secetă, umiditate crescută și temperaturi extreme, ce are o capacitate de regenerare extraordinară după coasă, dar și un potențial de producție foarte  mare.
• Lucerna Cezara- este o plantă de talie medie, sintetică, cu o capacitate mare de regenerare după cosit și un potențial de producție foarte profitabil. 
• Lucerna Roxana – are un aspect de talie înaltă care atinge chiar și 90 cm la maturitate, este extrem de rezistentă la boli, dăunători și condiții climatice extreme, are o capacitate de regenerare mare și un potențial de producție ridicat. 
• Lucerna Mihaela – are o talie înaltă, semitardivă, sintetică și are o capacitate foarte bună de regenerare rapidă.

Zonele de cultură din România

Lucerna este o plantă iubitoare de apă, ce preferă zonele de câmpie și luncile marilor râuri. Astfel, lucerna este cultivată cu precădere în zona Dobrogei, în Câmpia Dunării, Câmpia Transilvaniei, Câmpia de Vest, Câmpia Bărăganului, centrul Moldovei și Câmpia Banatului.
De asemenea, Valea Oltului, a Siretului și a Mureșului, dar și zonele în care se găsesc solurile podzolice din Oltenia și Muntenia sunt potrivite pentru cultivarea lucernei.

Semănatul lucernei

Înainte de a te apuca de treaba propriu-zisă, este esențial să cunoști toate detaliile ce țin de cultivarea și asemănarea ei.

Condițiile ideale pentru cultivarea lucernei

Așa cum spuneam și mai sus, lucerna este o plantă iubitoare de apă, iar cultura ei trebuie irigată frecvent.

Când se seamănă lucerna?

Lucerna se seamănă primăvara devreme sau la începutul toamnei. Cea mai potrivită perioadă rămâne totuși începutul toamnei.

Pregătirea terenului pentru cultura de lucernă

Primul pas pe care trebuie să-l faci este să asiguri condiții prielnice pentru creșterea și dezvoltarea optimă a culturii de lucernă. Astfel, solul este extrem de important pentru calitatea și cantitatea culturii, iar dacă în privința temperaturilor atmosferice nu ai de ce să-ți faci griji, irigarea este un factor care merită atenția ta.

Lucerna preferă solurile neutre și cele slab alcaline, astfel că va fi mult mai productivă în cernoziomuri, soluri brune, soluri aluvionare și soluri podzolice.
De asemenea, este recomandat ca lucerna să fie cultivată pe un teren pe care anterior au fost plantate grâu, orz sau cartofi timpurii. Înainte de semănat, solul trebuie arat cu o vară sau cu o toamnă precedent, la o adâncime de 25 cm, iar apoi trebuie nivelat. Aici te poți ajuta de niște grape cu discuri.

Solul va fi mărunțit cu combinatoare agricole și se va nivela, dar înainte de plantarea semințelor, pregătind astfel patul germinativ.
Tot la lucrările agricole îți vor fi de folos și scarificatoare agricole care te vor ajuta să depui munca cu mai puțin efort, iar efectele se vor resimți în cultura de lucernă.

Fertilizarea solului

Îngrășămintele pe bază de azot pot inhiba dezvoltarea lucernei în anumite condiții, însă sunt obligatorii atunci când lucerna este cultivată alături de graminee perene sau atunci când solul nu are materie organică. Astfel, înainte de semănat se administrează doze de 30-50 kg/ha, doza stabilindu-se în funcție de tipul solului și de irigare.

Îngrășămintele pe bază de fosfor mobil asigură o producție mai mare și se aplică în doze de 80-100 kg/ ha în cernoziomuri și soluri aluvionare, 100-120 kg/ ha în soluri brune cu pH mai mare de 6.2, dacă este vorba despre cultura irigată. In cazul culturilor neirigate, cantitatile sunt de 50-60 kg/ ha, respectiv 70-80 kg/ ha.

Gunoiul de grajd se administrează culturilor premergătoare și are beneficii notabile asupra producției de lucerna. Aceasta poate fi sădită chiar incepand cu următorul an după tratarea cu gunoi de grajd a terenului în dozaj de 30-40 tone/ ha pentru culturile neirigate, respectiv 60-80 tone/ ha pentru cele irigate.

Procesul de semănarea lucernei

Pentru a semăna lucerna, norma de sămânță variază între 20 și 25 de kg.Cantitatea se stabilește în funcție de calitatea semințelor și se soiul care se cultivă. Dacă este semănată în condiții potrivite, lucerna va răsări după 10 zile.

Irigarea culturii de lucernă

Irigarea culturii de lucernă este esențială pentru obținerea unor randamente ridicate și pentru menținerea sănătății plantelor, mai ales în regiunile unde precipitațiile sunt insuficiente sau inegale. Deși lucerna este o plantă relativ rezistentă la secetă datorită sistemului său de rădăcini adânci, în perioadele de lipsă prelungită de apă, irigarea devine crucială pentru a susține dezvoltarea normală a culturii și pentru a preveni scăderea producției. În plus, o irigare corespunzătoare ajută la menținerea unei bune structuri a solului și la prevenirea pierderii de nutrienți.

Una dintre cele mai eficiente metode de irigare pentru cultura de lucernă este irigarea prin picurare, care furnizează apă direct la rădăcinile plantelor. Aceasta metodă are multiple avantaje, inclusiv economisirea apei, deoarece apa este distribuită în mod uniform și direct acolo unde este necesară, evitând evaporarea excesivă sau pierderile de apă. Irigarea prin picurare asigură, de asemenea, un control mai precis al cantității de apă aplicată, ceea ce este esențial pentru a evita supraumectarea solului, care poate duce la apariția bolilor fungice și a altor probleme legate de umiditatea excesivă.

Un alt sistem de irigare eficient este irigarea prin aspersiune, care este utilizată frecvent pe terenurile mari. Această metodă presupune dispersarea apei sub formă de picături fine printr-un sistem de duze sau sprinklere. Deși este mai puțin precisă decât irigarea prin picurare, irigarea prin aspersiune poate acoperi rapid suprafețe mari de teren și este mai ușor de implementat în cazul unor ferme extinse. Totuși, această metodă necesită o atenție sporită pentru a evita aplicarea apei în exces sau în perioadele de vânt puternic, când o mare parte din apă se poate pierde prin evaporare.

Totodată, este important de menționat că lucerna, ca plantă perenă, poate beneficia de o irigare mai puțin frecventă, dar mai intensă, care stimulează dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să facă față perioadelor de secetă. Este recomandat ca irigarea să fie realizată mai ales în perioadele de creștere activă, în special după cosire, când planta are nevoie de apă pentru a se regenera și pentru a sprijini formarea unui nou fân.

Întreținerea culturii de lucernă

Principalele lucrări de importanță majoră pentru întreținerea culturii de lucernă sunt irigarea și combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

Combaterea buruienilor din cultura de lucernă

Lucerna are un grad de sensibilitate ridicat la îmburuienare în primul an, mai ales în primele faze de vegetație. În cultură pot fi regăsite atât buruieni dicotiledonate cât și monocotiledonate. Cea mai bună și eficientă metodă de combatere o reprezintă soluțiile de erbicidare. Totodată, asigură-te că ai cumpărat semințe sănătoase, lipsite de semințe de buruieni și resturi vegetale.

Principalii daunatori ai lucernei

Printre cei mai frecvenți dăunători ai culturilor de lucernă se află:

• Buburuza lucernei – denumită Subcoccinella vigintiquator punctate își face simțită prezența în luna mai și atacă frunzele 
• Gândacul roșu al lucernei – Phytodecta fornicate, apare odată cu luna iunie și atacă atât frunzele, cât și vârful lăstarilor. 
• Gărgărițele frunzelor și a rădăcinilor – Aramnichus ligustici, Hypera variabilis – apar primăvara și atacă rădăcinile și frunzele plantei. Dacă atacul lor este prea puternic, acestea pot compromite întreaga cultură.
• Tripsii – Thrips spp., Plosnita de camp – Lygus Pratensis – sunt dăunătorii care ataca lucerna și cauzează pagube mari.

Principalele boli ale lucernei

Deoarece lucerna este o plantă perenă, ea poate fi atacată de un întreg complex de boli. Printre cele mai întâlnite se află:

• Mozaicul lucernei – Marmor medicaginis –  este una dintre cele mai frecvente boli ale acestei culturi. Plantele care suferă de această boală rămân mici, iar lăstarii și frunzele se deformează. 
• Pătarea brună a frunzelor – Pseudopeziza medicaginis- își face apariția primăvara, atunci când frunzele lucernei prezintă pete galben-brune, de dimensiuni mici. Netratată, această boală va cauza căderea frunzelor și compromiterea culturii. 
• Rugina lucernei – Uromyces striatus – își face apariția tot pe frunze, iar atunci când atacă mai puternic poate contamina și tulpinile ori bobocii florali. Această boală este caracterizată de pete mici, dense, de culoare brună.

Combaterea bolilor și a daunatorilor lucernei

Cea mai bună măsură este prevenția, astfel că pentru a combate bolile și dăunătorii poți apela la rotația culturilor. Din păcate această soluție nu este foarte eficientă, așadar trebuie să urmărești atent cultura și să iei toate măsurile de prevenire și combatere. Măsurile implică aplicarea de fungicide și insecticide special create pentru cultura de lucernă.

Soluții moderne pentru protejarea culturii de lucernă

Protejarea culturii de lucernă, o plantă perenă ce are un rol esențial în agricultură, necesită abordări inovative care să asigure atât sănătatea solului, cât și productivitatea optimă. În acest context, soluțiile moderne pentru a proteja cultura lucernei combină tehnologiile avansate cu practici sustenabile, pentru a face față provocărilor precum dăunătorii, bolile și condițiile climatice extreme. Unul dintre cele mai eficiente instrumente în protejarea culturii de lucernă este utilizarea tehnologiei de monitorizare digitală. Dronele și senzorii de sol permit agricultorilor să monitorizeze în timp real starea culturii lucernei, să identifice semnele timpurii de atacuri ale dăunătorilor sau deficiențe de nutrienți și să aplice tratamentele doar acolo unde sunt necesare, reducând astfel consumul de pesticide și fertilizanți. Aceste tehnologii, de asemenea, ajută la optimizarea resurselor, ceea ce contribuie la o gestionare mai eficientă a culturii.

Un alt aspect important în protejarea lucernei îl reprezintă utilizarea pesticidelor biologice și a tratamentelor naturale. Aceste produse ecologice sunt din ce în ce mai utilizate, având avantajul că nu dăunează mediului înconjurător și nu afectează biodiversitatea. De exemplu, unele soluții pe bază de bacterii, precum Bacillus thuringiensis, pot combate dăunătorii specifici fără a afecta cultura de lucernă. În plus, fungicidele naturale pe bază de extracte din plante sau microorganisme benefice pot preveni apariția bolilor fungice, care reprezintă o problemă frecventă în culturile de lucernă. Aceste soluții sunt nu doar sigure pentru mediul înconjurător, dar și pentru consumatorii de produse agricole.

Rotația culturilor este o practică tradițională care rămâne relevantă și în agricultura modernă. Prin alternarea culturii de lucernă cu alte plante, cum ar fi cerealele sau leguminoasele, se poate preveni acumularea de dăunători specifici și se reduce riscul apariției unor boli persistente. De asemenea, semănatul intercalat, unde lucerna este cultivată alături de plante care oferă protecție naturală împotriva dăunătorilor, cum ar fi floarea-soarelui sau plantele aromatice, reprezintă o altă metodă eficientă. Aceste practici îmbunătățesc sănătatea solului, reduc necesitatea utilizării pesticidelor chimice și ajută la menținerea unui echilibru ecologic benefic pentru cultură.

În plus, îmbunătățirea managementului apei este crucială pentru protejarea culturii de lucernă, mai ales în condițiile schimbărilor climatice și al fenomenelor meteorologice extreme. Sistemele moderne de irigație, precum irigațiile prin picurare, permit furnizarea unei cantități precise de apă direct la rădăcinile plantei, reducând pierderile de apă și prevenind apariția bolilor legate de umiditatea excesivă. Aceste sisteme de irigație sunt esențiale mai ales în regiunile cu precipitații scăzute, asigurându-se astfel o creștere optimă a lucernei, fără riscuri de secetă sau inundații.

Nu în ultimul rând, folosirea semințelor de lucernă rezistente la boli și condiții de mediu dificile este o altă soluție modernă care contribuie la protejarea culturii. Mulți producători de semințe au dezvoltat soiuri de lucernă care sunt mai rezistente la diverse tipuri de boli, dăunători și stresul termic și hidric. Aceste soiuri nu doar că îmbunătățesc randamentul culturii, dar și reduc necesitatea utilizării tratamentelor chimice, protejând astfel mediul și sănătatea oamenilor.

Rotația culturilor de lucernă

Rotația culturilor de lucernă reprezintă o practică agricolă importantă care contribuie semnificativ la menținerea sănătății solului și a productivității pe termen lung. Lucerna este o plantă perenă, dar, la fel ca orice cultură, are nevoie de perioade de recuperare a solului, iar rotația culturilor este esențială pentru perioada când se seamănă lucerna și pentru a preveni epuizarea nutrienților și pentru a reduce riscurile de apariție a bolilor și dăunătorilor specifici.

În cadrul unei rotații de culturi, lucerna este alternată cu alte plante, ceea ce ajută la prevenirea acumulării de agenți patogeni și dăunători care s-ar putea adapta la cultura monocromatică a lucernei. De exemplu, după o perioadă de cultivare a lucernei, se pot semăna culturi de cereale (precum grâu sau orz) sau leguminoase (precum mazăre sau fasole), care au cerințe diferite de nutrienți și structură a solului. Aceste culturi vor ajuta la „împiedicarea” acumulării de patogeni și dăunători care pot afecta lucerna, în special nematozi sau boli fungice. După ce un ciclu de rotație este încheiat, solul se va regenera, iar lucerna poate fi reintrodusă în solul deja mai sănătos.

Rotația culturilor contribuie și la îmbunătățirea structurii solului, deoarece plantele care sunt cultivate alternativ cu lucerna pot ajuta la reglarea pH-ului solului și la diversificarea cantității de materie organică. De exemplu, culturile de leguminoase fixează azotul în sol, ceea ce reduce nevoia de fertilizare suplimentară și ajută lucerna să beneficieze de un sol mai fertil în ciclul următor.

Așadar, rotația culturilor de lucernă nu doar că îmbunătățește sănătatea solului și reduce riscurile de boli și dăunători, dar contribuie și la o utilizare mai sustenabilă a resurselor. Alternarea culturilor ajută la menținerea biodiversității pe terenurile agricole și asigură o producție agricolă mai echilibrată și durabilă. Astfel, integrarea acestei practici în sistemele agricole moderne este esențială pentru asigurarea unei agriculturi productive și responsabile din punct de vedere ecologic.

Cand se cosește lucerna

Momentul cosirii lucernei este esențial pentru a obține o producție de fân de calitate și pentru a susține regenerarea plantei, având în vedere că lucerna este o plantă perenă, cu cicluri de creștere ce se repetă an de an. Când și cum se cosește lucerna depinde de mai mulți factori, inclusiv stadiul de dezvoltare al plantei și condițiile climatice.

În general, lucerna se cosește în funcție de stadiul de înflorire și de obiectivele producției. Primul moment optim pentru cosire este atunci când lucerna ajunge la înflorire, dar înainte ca plantele să ajungă la faza completă de fructificare. Acest moment se traduce printr-un conținut maxim de nutrienți în plante și o calitate bună a fânului, care va fi bogat în proteine și carbohidrați.

• Prima cosire – Se realizează de obicei la începutul verii, atunci când lucerna ajunge la o înălțime de aproximativ 30-40 cm și începe să înflorească. Este important ca prima cosire să fie efectuată înainte de înflorirea completă, deoarece după această fază, lucerna începe să piardă din valoarea nutritivă, începând să acumuleze mai multe fibre și să scadă conținutul de proteine. Prima cosire poate fi mai productivă, având un randament mai mare de fân, iar plantele vor regenera rapid pentru următoarele cosiri.
• Cosirile ulterioare – După prima cosire, lucerna continuă să crească și să se regenereze rapid, iar următoarele cosiri vor avea loc la intervale de aproximativ 30-45 de zile, în funcție de condițiile climatice și de ritmul de creștere al plantei. În general, a doua și a treia cosire se realizează mai târziu în sezon, atunci când lucerna este din nou în faza de înflorire. Este recomandat ca aceste cosiri să fie făcute înainte ca plantele să ajungă la faza de maturitate completă, pentru a păstra un echilibru între cantitatea de fân și valoarea nutritivă.
• Cosirea pentru fân de calitate superioară – Dacă scopul este de a obține fân de calitate superioară (pentru hrana animalelor de mare valoare, cum ar fi vacile de lapte), este important să se evite lăsarea plantelor să ajungă la faza de fructificare sau de maturitate, deoarece conținutul de fibre va crește și digestibilitatea va scădea. Astfel, cosirea se va face ideal în perioada de început a înfloririi, când plantele sunt pline de nutrienți și au o calitate bună.
• Cosirea pentru semințe – Dacă lucerna este cultivată pentru producția de semințe, se va cosi mai târziu, după ce plantele au atins stadiul de maturitate completă, adică după ce florile au apărut și s-au uscat. În această perioadă, semințele sunt complet dezvoltate și pot fi recoltate eficient.

Este important de menționat că, indiferent de numărul de cosiri pe care le efectuați într-un sezon, lucerna trebuie să aibă suficient timp pentru a se regenera între fiecare cosire. În mod ideal, intervalul între cosiri ar trebui să fie de cel puțin 30 de zile, pentru a permite plantelor să se recupereze și să mențină un randament constant de fân.

Recoltarea lucernei

Momentul în care se recolteaza cultura de lucernă este deosebit de important deoarece dacă se realizează prea târziu, furajul va avea o calitatea slabă.
Nu este recomandat să recoltezi lucerna atunci când planta este complet înflorită. Cea mai potrivită perioadă pentru a face asta este cuprinsă între începutul și mijlocul fazei de înflorire, mai ales în primul an de vegetație.

De asemenea, este foarte important ca ultima recoltare din an să se realizeze cu o lună înainte de a veni perioada de îngheț. Prin acest mod, plantele au timp să-și acumuleze substanță de rezervă, care asigură rezistența lucernei peste iarnă, dar și o cultură puternică primăvara.

Depozitarea lucernei

În ceea ce privește depozitarea, principala metodă de conservare este însilozarea, mai ales dacă planta a fost cultivată alături de graminee perene. Astfel, baloții se depozitează în spații uscate, umbroase și aerisite pentru a-și păstra forma intactă.
Concluzionăm spunându-ți că lucerna este o plantă perenă, de nutreț. Aceasta se poate cultiva și întreținere ușor, mai ales dacă ai utilaje agricole potrivite.

Întrebări frecvente

Ce tip de sol preferă lucerna?

Lucerna preferă soluri bine drenate, loioase, fertile și ușor alcaline (pH între 6,5 și 7,5). Solurile prea argiloase sau prea acide nu sunt ideale, deoarece afectează dezvoltarea rădăcinilor și poate reduce producția.

Când este cel mai bun moment pentru a seamănă lucerna?

Cel mai bun moment pentru semănatul lucernei este primăvara, atunci când temperatura solului este de aproximativ 8-10°C și riscul înghețurilor târzii a trecut. Semănatul poate fi făcut și toamna, dacă condițiile permit, pentru a permite plantelor să se stabilească înainte de iarnă.

De ce cantitate de apă are nevoie lucerna?

Lucerna este o plantă rezistentă la secetă, dar pentru o producție optimă, are nevoie de o cantitate moderată de apă. Aproape 400-600 mm de apă pe an sunt recomandate, iar în perioadele de secetă, irigarea poate fi necesară pentru a sprijini dezvoltarea corespunzătoare a plantei.

Spor la treabă! 🙂