Cultura usturoiului – Soiuri, plantare si recoltare

Usturoiul este una dintre cele mai populare legume din țara noastră, foarte folosită în gastronomie, iar din acest motiv este cultivat în aproape toate regiunile țării. Dacă și pentru tine, cultura usturoiului reprezintă un real interes, citește acest articol până la final.

Cultura usturoiului – informații generale

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă perenă care face parte din familia botanică Liliaceae, și genului Allium, alături de ceapă, praz și arpagic.

Usturoiul este originar din Asia Centrală și este cultivat mai ales în Japonia, China și alte regiuni ale Orientului Mijlociu. Acesta este consumat încă din cele mai vechi timpuri, fiind unul dintre alimentele preferate ale grecilor antici și ale egiptenilor.

Astăzi, usturoiul este cultivat pe suprafețe extinse din Europa, mai ales în Europa Centrală și Europa de sud-est, dar și în Asia și America de Nord. În România, cultura usturoiului ocupă 4% din totalul suprafețelor cultivate cu legume și este regăsit mai ales în centrul Munteniei, în Oltenia, în Banat și în nordul Moldovei.

Din punct de vedere al aspectului, usturoiul este format dintr-un bulb care cuprinde mai mulți bulbi supranumiți și căței de usturoi, uniți de o tulpină. La exterior, acesta este învelit cu tunici pergamentoase, iar fiecare bulb este compus dintr-un disc, o frunză cărnoasă și un mugure.

Utilizarea usturoiului

Cultur de usturoi a luat amploare în România pentru că este o plantă cu o mare rezistență la frig și poate fi plantată în câmp la începutul toamnei sau a primăverii. Usturoiul este utilizat mai ales în alimentație, fiind consumat atât în stare crudă, cât și în diferite preparate culinare.

De asemenea, usturoiul este folosit și în industria farmaceutică, iar acest lucru se datorează conținutului său bogat în uleiuri eterice, mai ales uleiurile organo-sulfurice și fitoncide.

Pe lângă multele vitamine și minerale, usturoiul are și proprietăți antiseptice, stimulează creșterea poftei de mâncare și sucurile gastrice.

Soiuri de usturoi

Soiurile de usturoi românești sunt printre cele mai apreciate și ușor de cultivat mai ales în câmp. Printre cele mai cultivate soiuri sunt:

• Ager – este cel mai popular soi din România și se pretează atât la culturile înființate de toamna, cât și la cultura de usturoi de primavara. Aspectul sau este constituit dintr-un bulb de mărime medie, iar tunicile uscate sunt de culoare albă și aderente, fapt ce ajută la păstrarea peste iarnă. De regulă, o căpățână de usturoi are între 8 și 12 căței, iar producțiile soiului sunt de 7-8 tone la hectar.
• Copalau – este sunt soi care se comercializează în două varietăți: usturoiul alb și usturoiul roșu. Căpățânile lui au dimensiuni medii, iar gustul este puternic și aromat. Producția de usturoi Copalau este de aproximativ 4-5 tone la hectar.
• Masca – este un soi semitardiv cu bulbul de mărime medie și o culoare a tunicii alb-galbuie. Gustul usturoiului Masca este plăcut, echilibrat și picant.

Condiții optime pentru cultura de usturoi

Pentru succesul unei culturi de usturoi și pentru a te asigura că aceasta va fi bogată, sănătoasă și se va dezvoltă armonios, trebuie să respecți câteva reguli ce țin de mediul în care usturoiul este cultivat și să ai la îndemână utilaje agricole care să te ajute în desfășurarea activităților.

Temperatura – trebuie să știi că usturoiul este o plantă rezistentă la frig, iar temperaturile lui preferate sunt cuprinse între 18 și 30 de grade Celsius. În perioada de vegetație, usturoiul poate suporta o temperatură minimă de 7 grade Celsius și maxim 34 de grade Celsius.

Lumina – usturoiul preferă locurile de cultivare însorite, fără umbră. În cazul în care planta nu este expusă la suficientă lumina pe parcursul zilei, acesta își va dezvoltă doar aparatul foliar, nu și căpățână.

Umiditatea – usturoiul are nevoie de umiditate, astfel încât bulbii să se poată dezvolta suficient, însă ai grijă că aceasta să nu fie excesivă. Practic, apa trebuie să pătrundă în stratul pamantului până la o adâncime de 30-40 de centimetri. De asemenea, important de reținut este că în perioada de creștere, nivelul de apă din sol trebuie să fie de aproximativ 80-90%, în perioada de formare a bulbilor de 70-80%, iar până la măturarea lor, nivelul optim trebuie păstrat la aproximativ 60%.

Solul – usturoiul preferă solul fertil, reavan, bine drenat și afânat, cu Ph-ul cuprins între 6,7 – 7,8.

Perioada optimă de cultivare – cultura de usturoi poate fi înființată toamna, calendaristic vorbind în lunile septembrie octombrie, sau la începutul primăverii, în luna martie.

Plantele premergătoare culturii de usturoi

Plantele premergătoare culturii de usturoi sunt leguminoasele, mazărea și fasolea pentru că lasă terenul bogat în azot. Se poate planta usturoiul chiar și după cereale, mai ales grâul pentru că eliberează terenul devreme.

Rotația culturilor nu trebuie să reia această cultură pe aceeași suprafață mai devreme de 3-4 ani.

Cultura de usturoi

În privința culturii usturoiului trebuie să ții cont de următoarele aspecte:

Pregătirea solului

În funcție de perioada în care cultivi usturoiul, lucrările de pregătire ale solului sunt:

Cultura usturoiului de primavara – gama de lucrări include afânarea superficială a solului, cu ajutorul unei grape cu discuri, efectuate la aproximativ 8-10 centimetri. Urmează apoi fertilizarea de primavara și erbicidarea, astfel încât să fie combătute toate buruienile.

Cultura usturoiului de toamna – lucrările de pregătire ale terenului includ discuitul, care ajută la mărunțirea și eliminarea resturilor vegetale ale culturii anterioare, apoi fertilizarea pe baza de azot și potasiu și arătura de bază care se execută la o adâncime de circa 30 de centimetri. Ultimele lucrări sunt discuitul si grapatul care ajută la mărunțirea și nivelarea solului, dar și la deschiderea rigolelor și înălțarea straturilor de pământ în care se vor planta bulbii.

Pregatirea bulbilor

Următoarea etapă constă în pregătirea bulbilor. Anterior plantării, aceștia trebuie aleși și desprinși bulbilii. Bulbilii se sortează în funcție de mărime, astfel încât greutatea medie să fie de 1,5 grame.

Plantarea bulbiilor

Bulbilii sunt cunoscuți în termeni populari sub denumirea de căței de usturoi și pot fi plantați în două moduri:

• Plantarea manuală – are lor pe terenul nemodelat pe care se conturează benzi de câte cinci rânduri, cu o distanță de 20 de centimetri între rânduri și 50 de centimetri între benzi.
• Plantarea mecanică – se realizează pe teren modelat, în câte patru rânduri de brazdă, la o distanță între rânduri de 28 de centimetri, iar bulbilii se plantează pe rând la o distanță de aproximativ 6-8 centimetrii unul față de altul.

Un alt lucru demn de menționat este că pe solurile compacte, adâncimea de plantare trebuie să fie de 4 centimetri, iar pentru plantarea de toamna, adâncimea trebuie să aibă în jur de 4-5 centimetri.

Cantitatea de bulbili necesară pentru un hectar este de aproximativ 600-700 de kilograme.

De asemenea, ai în vedere să ai la îndemână unelte gradina potrivite.

Întreținerea culturii de usturoi

După ce bulbilii au fost plantati, urmează efectuarea unor lucrări de întreținere a culturii.

• Fertilizarea fazială – este prima etapă care se efectuează în două moduri: prima fertilizare de baza se face atunci când plantele au două trei frunze, iar cea de-a două trebuie realizata la aproximativ 20-25 de zile de la prima fertilizare. Pentru această activitate ai nevoie de MIG-uri de imprastiat ingrasaminte.
• Prășitul solului – este necesar că prășitul să fie efectuat mecanic de trei ori, la o adâncime de 8 centimetri pentru a nu afecta plantele.
• Irigarea culturii – se efectuează mai ales în perioadele secetoase. Cantitatea de apă necesară la o udare este de 300 de metri cubi/hectar, la o adancime de 35-40 de centimetri. Cu aproximativ 3 saptamani înainte de recoltare, cultura de usturoi nu mai trebuie udată.

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor

Protejarea împotriva bolilor și dăunătorilor și combaterea buruienilor sunt lucrări importante pentru dezvoltarea culturii de usturoi.

Combaterea buruienilor

Pentru combaterea buruienilor care afectează cultura de usturoi pentru că împiedică pătrunderea luminii și consumă resursele de apă și hrană se apelează la erbicidare.

Combaterea bolilor

Principalele boli care afectează cultura de usturoi sunt:

• Mana usturoiului – este o boală provocată de ciuperca Peronospora și poate provoca pierderi uriașe din recoltă. Boală afectează frunzele și bulbii, iar infestarea se poate recunoaște după apariția unor pete galbene pe frunze și uscarea lor.
• Rugina usturoiului – este o boală cauzată de ciuperca Puccinia allii și apare atunci când nivelul de umiditate este ridicat, iar temperaturile cuprinse între 10 și 24 de grade Celsius. Atacul este recunoscut după slaba dezvoltare a plantelor, deformarea și uscarea frunzelor la varfuri.
• Alternarioza usturoiului
• Dungarea galbenă
• Fuzarioză
• Putregaiul alb al bulbilor
• Helmintosporioza usturoiului

Principalele modalități de combatere a bolilor care apar la cultura de usturoi sunt rotația culturilor, plantarea bulbiilor sănătoși și a soiurilor puternice, și aplicare de îngrășăminte și tratamente fungice.

Combaterea dăunătorilor

Cei mai frecvenți daunatori ai culturii de usturoi sunt:

• Triplus comun – thrips tabaci – este unul dintre cei mai puternici și periculoși dăunători. Aceștia își injectează salivă în plante, iar ele nu mai infloresc. Atacul se recunoaște după apariția unor pete castanii, argintii și galben cenușii pe frunze.
• Musca usturoiului – suillia lurida – este un dăunător care iernează în stadiul de adult în resturi vegetale sau în pământ și atacă primăvara. Infestarea poate fi observată pe frunzele centrale care se deformează și se usucă, în timp ce planta moare, iar bulbii putrezesc.
• Nematodul tulpinilor și bulbilor (Ditylenchus dipsaci)
• Păianjenul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus)

Printre principalele metode de combatere a dăunătorilor se numără și plantarea bulbilor sănătoși, rotația culturii și evitarea cultivării usturoiului în solurile umede.

Recoltarea și depozitarea culturii de usturoi

Usturoiul se recoltează atunci când frunzele se îngălbenesc și se usucă, iar tulpina plantei de înmoaie și bulbii ajung la maturitate. Pentru culturile înființate primvara, recoltarea are loc în perioada iulie- august.

După recoltare, bulbii trebuie să fie așezați în benzi sau în grămezi mici și se lasă la uscat la soare timp de câteva zile. Apoi se sortează și se depozitează într-un loc uscat, în care temperatura este cuprinsă între 5-8 grade Celsius.