Cultura de Mazăre: Semănat, îngrijire și recoltare
Mazărea, denumită științific Pisum sativum este una dintre cele mai profitabile culturi fiind căutată pentru boabele sale bogate în vitamine, minerale, proteine și carbohidrați. Aceasta se consumă sub diferite forme și oferă mâncărurilor un gust și o savoare aparte.
Mazărea își are originile în Asia Mică și nord-estul Indiei, iar în Europa, principalele țări în care se cultivă sunt Anglia, Italia și Franța. Datorită faptului că are cerințe relativ reduse față de condițiile climatice, precum și datorită mecanizării lucrărilor de înființare și recoltare, astăzi, mazărea se cultivă în întreaga lume.
În ceea ce privește caracteristicile plantei, sistemul radicular este puternic și pătrunde în adâncimea solului până la 40-60 cm, însă dacă solul permite, acesta poate atinge chiar și un metru. Tulpina este goală în interior și puțin ramificată. Frunzele sunt penat compuse, dispuse altern, alcătuite din 2-3 perechi de foliole, ultima luând forma unui cârcel. De regulă, înflorirea are loc la 30-50 de zile de la semănat, iar pe plantă, înfloritul durează între 10 și 25 de zile. Fructul este o păstaie, dreaptă sau arcuită cu o lungime cuprinsă între 3 și 12 cm. Aspectul semințelor este redat de culoarea galbenă sau verde, atunci când se află în stare uscată.
Mazărea este o plantă care se dezvoltă foarte bine în soluri fertile și nu are foarte multe cerințe. Pentru optimizarea procesului de înființare, întreținere și recoltare nu ai nevoie de utilaje agricole speciale, ci îți sunt necesare un motocultor sau o motosapa, daca dorești sa ca procesul sa fie cat mai eficient.
Citește în continuare pentru a afla toate informațiile utile despre cultura de mazăre. Informează-te temeinic iar apoi treci la treaba! Rezultatele nu vor întârzia să apară dacă ții cont de particularitățile specifice acestei culturi.
Cuprins
Factorii de mediu
Mazărea este o plantă premergătoare excelentă pentru majoritatea culturilor, iar pentru a obține o recoltă bogată calitativ cât și cantitativ trebuie să îi asiguri factorii de mediu potriviți: sol, lumina, temperatură și umiditate.
Cerințe față de sol
Mazărea se dezvoltă foarte bine în solurile cu textura nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă, permeabile și cu o bună capacitatea de reținere a apei. Cultura se va dezvolta repede într-un sol care este bogat în nutrienți, spre deosebire de solurile argiloase și acide, care încetinesc dezvoltarea plantei.
Cerințe față de temperatură
Mazărea este o plantă destul de rezistenta la frig, fapt ce-i permite să fie însămânțată primăvara devreme. Pentru a germina, mazărea cu bob neted are nevoie de o temperatură de 1-2 grade Celsius, iar cea cu bob zbârcit de 4-5 grade Celsius.
Plantele care abia au răsărit suportă și temperaturile ușor negative, însă temperatura potrivită pentru creștere și dezvoltare se încadrează între 15 și 18 grade Celsius.
De asemenea, plantele fructifică foarte bine la temperaturi de până la 25 de grade Celsius, iar dacă această temperatură este depășită în perioada de fructificare, o perioada mare de timp, există riscul ca florile să nu mai lege, iar boabele să atingă stadiul de maturitate mult mai repede.
Cerințe față de lumină
Mazărea nu are nevoie de multă lumină, aproximativ 7-8 ore în perioada de creștere vegetativă, fiindu-I suficientă. În schimb, pentru a se dezvolta optim în perioada de înflorire și fructificare, planta trebuie să fie expusă o perioada mai lungă la lumină, adică minim 7 ore.
Cerințe față de umiditate
Mazărea are nevoie de umiditate moderată în perioada de fructificare, adică de aproximativ 75-80%. Dacă vremea este secetoasă se recomandă irigarea, însă nu în exces pentru că există riscul să se formeze bălți care pot duce la putrezirea rădăcinilor.
Udările trebuie efectuate seara sau dimineața, că să fie eliminat riscul de ardere a plantelor. De asemenea, extrem de important este ca necesarul apei sa fie asigurat în trei perioade: creștere intensă, înflorit și formarea păstăilor.
Culturile premergătoare
Mazărea crește și se dezvoltă foarte bine după culturi care părăsesc terenul devreme și permit o lucrare timpurie și corectă a solului. Astfel, cele mai bune rezultate se obțin după cereale păioase.
În țara noastră, mazărea se cultivă cel mai des după porumb, floarea soarelui, răpiță sau cartofi.
Perioada optimă de înființare a culturii de mazăre
Mazărea are principalul avantaj de a putea fi semănată și extratimpuriu. Astfel, acest proces se poate face atât toamna, folosind soiuri rezistente la temperaturi scăzute, cât și primăvara devreme.
De obicei, toamna se seamănă în zonele în care temperaturile din timpul iernii nu scad sub -15 grade Celsius la nivelul solului. De asemenea, semințele trebuie să fie semănate înainte ca solul să înghețe, pentru că plantele sunt mai rezistente în primele faze de vegetație.
Primăvara, cultura de mazăre este recomandat să se înființeze cât mai devreme când solul este zvântat și permite pregătirea terenului și semănatul. Acest lucru se întâmplă de obicei la începutul lunii martie. Dacă vei întârzia cu semănatul vei avea și pierderi mari de producție.
Lucrările solului
Pentru cei care aleg să planteze mazărea toamna trebuie să știe că vor fi necesare efectuarea unor lucrări de arat imediat după recoltarea culturii precedente. Arătura trebuie să aibă 20-22 cm adâncime, iar după câteva zile se va semăna.
Pentru mazărea care se cultivă primăvara, pământul trebuie să fie arat toamna la 22-25 cm. Astfel, primăvara, înainte de semănare, se vor executa lucrări cu discul și combinatorul pentru pregătirea excelentă a patului germinativ.
Semănatul
Așa cum spuneam și mai sus, semănatul trebuie să aibă loc primăvara cât mai devreme, adică la sfârșitul lunii februarie – începutul lunii martie, atunci când temperatura ajunge la 4-5 grade Celsius și are tendințe de creștere. Ultima epoca de semănat are loc în jurul datei de 1-2 aprilie. Mazărea furajeră se seamănă cu o normă de 200-220 kg de semințe pe hectar. Trebuie respectată o distanță între rânduri de 12,5 centimetri și o adâncime de semănat de 5-6 centimetri.
Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor
Obținerea unei alte culturi profitabile de mazăre are la bază și aplicarea unor măsuri pentru a combate atât buruienile, cât și bolile sau dăunătorii. Toate acestea pot afecta semnificativ calitatea culturii și a recoltei, dar și cantitatea ei.
Combaterea buruienilor
Buruienile afectează calitatea culturii pentru că ele preiau elementele nutritive din sol care contribuie la dezvoltarea plantelor. Iată care sunt cele mai comune buruieni care pot apărea la cultura de mazăre:
Punguliță – Thlaspi arvense – are o tulpină care poate ajunge la 40 cm înălțime și emană un miros de usturoi.
Șopârlița – Veronica hiderifolia – are o tulpină ramificată și târâtoare, iar frunzele au formă lobată.
Rocoină – Stellaria media – are o tulpină târâtoare sau ascendentă și se dezvoltă în solurile care sunt bogate în azot.
Zârna – Solanum nigrum – are o rădăcina pivotantă scurtă și este răspândită în toate zonele țării.
Buruienile pot fi combătute cu pesticide speciale sau pot fi înlăturate manual.
Bolile culturii de mazăre
Mazărea poate fi afectată de o varietate de boli, iar printre cele mai dăunătoare sunt:
Mana mazării – Perenospora viciae sp.pisi – cauza acestei boli este ciuperca Peronosporă viciae care poate afecta planta încă din primele faze. Semnele pot fi observate pe frunze și păstăi, unde pot apărea pete de decolorare.
Fuzarioză – Fusarium spp – semnele acestei boli pot fi observate la nivelul vaselor lemnoase și al frunzelor. Astfel, vasele din interiorul rădăcinilor își schimbă culoarea în roșu sau maro, iar frunzele se îngălbenesc și necrozează.
Rugină mazării – Uromyces pisi – apare în perioada inflorii, iar atacul se poate observa prin apariția unor pete mici și galbene pe frunze. Dacă boala avansează, frunzele și tulpina se vor usca.
Antracnoză mazării – Ascochyta pisi – apare dacă umiditatea și temperaturile sunt ridicate și există o cantitate ridicată de apă la baza plantelor. Semnele bolii pot fi identificate după apariția unor pete maro deschis, cu margine maro închis.
Făinarea la mazăre – Erysiphe pisi – primele semne ale infestației sunt redate de zonele decolorate care apar pe partea superioară a frunzelor mature, iar apoi apare un puf alb.
Pentru combaterea bolilor se recomandă tratamente speciale.
Dăunătorii culturii de mazăre
Mazărea poate fi atacată de numeroși dăunători care pot compromite cultura. Cei mai periculoși sunt:
Tripsul mazării – Kakothrips robustus – tripsul înțeapă organele plantelor de mazăre, afectând creșterea, înflorirea și fructificarea plantelor.
Gărgăriță mazării – Bruchus pisorum – este dăunătorul care se hrănește cu boabele de mazăre.
Molia păstăilor de mazăre – Cydia nigricana – larvele moliei intră în păstăi și se hrănesc cu boabele, iar la sfârșitul verii dispare și lasă în urmă excremente.
Păduchele verde al mazării – Acyrthosiphon pisum – atacă frunzele, lăstarii, florile și păstăile și lasă în urmă secreții lipicioase.
Pentru combaterea insectelor dăunătoare din cultura de mazăre sunt recomandate folosirea insecticidelor.
Recoltarea culturii de mazăre
Recoltarea se efectuează în funcție de soiuri și de epoca de însămânțare. Recoltarea se poate face în două moduri:
- manual – indicată în cazul suprafețelor mici;
- mecanizat – prin utilizarea unor combine speciale.
Dacă vei ține cont de toate caracteristicile de înființare ale culturii de mazăre rezultatele producției nu vor întârzia să apară.
Spor la treabă! ?
