Cultura de Soia: Semanat, umiditate si recoltare

Soia este considerată a fi planta de aur a omenirii sau planta viitorului. Soia este o cultura cu o mare importantă economică, iar acest lucru se datorează numeroaselor sale intrebuintari. Aceasta este folosită în alimentație, în producerea furajelor pentru animale, dar și ca materie primă pentru anumite industrii.

În alimentația omului se folosesc atât semințele de soia, cât și pastaile sau plantele tinere. Din această plantă se produce o gama largă de produse, precum laptele vegetal, brânza vegetală, ciocolată, făină de soia sau ulei de soia. Fibrele proteice din șroturile de soia sunt folosite în obținerea unei paste, considerate a fi ”carne vegetală” din care se prepară o mulțime de alte alimente, precum pateuri, mezeluri sau celebrele șnițele din soia.

Soia este valoroasă și în crearea unor furaje pentru animale, iar uleiul de soia se utilizează și în producerea de vopseluri, mase plastice sau săpunuri.

Pe plan mondial, uleiul vegetal de soia ocupă al doilea loc, după uleiul de palmier.

Un alt lucru important despre soia consta în faptul că această plantă este ideală ca plantă premergătoare pentru cerealele de toamna, întrucât lasă în sol o mare cantitate de azot.

Regulile culturii de soia

Înainte de a afla toate celelalte informații esențiale despre cultura de soia, trebuie să știi care sunt principalele reguli de care trebuie să ții cont.

• Înainte de semanarea propriu-zisă, trebuie să alegi cu grijă semințele. Astfel, acestea trebuie să fie certificate și să aparțină soiului recomandat pentru zona ta de plantare.
• Epoca de semănat este prielnică atunci când în sol este o temperatura minimă cuprinsă între 7 și 8 grade Celsius la ora 07:00 dimineață, deci atunci cand vremea este în curs de încălzire. Temperatura medie a aerului trebuie să fie de aproximativ 15 grade Celsius. Din punct de vedere calendaristic, perioada optimă pentru semanarea culturii de soia este fie în prima, fie în a doua decadă a lunii aprilie în zona de sud a țării și în decada a două sau a treia a aceleași luni în celelalte zone.
• Densitatea de semănat este recomandată de 40-55 bg ( boabe germinabile) /m2. La o astfel de densitate se obține la recoltă de 40-50 de plante la m2. Cantitatea de semințe la hectar se stabilește în funcție de densitatea de semănat, puritatea și germinația semințelor. De regulă, norma de semănat variază între 70 și 100 kg/ha.
• Distanța dintre rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului și posibilitățile de care dispui pentru combaterea lor. În funcție de aceste două criterii, distanța între rânduri poate fi cuprinsă între 25 și 70 de cm.
• Adâncimea de semănat este cuprinsă între 2,5 și 4 cm. Această se stabilește în funcție de umiditatea și textura solului și nu trebuie să depășească 5 cm în mod obligatoriu. De asemena, ține cont că pe solurile mai uscate și ușoare, semănatul trebuie să fie mai adânc, adică la 4 cm, iar pe solurile mai umede semănatul poate fi realizat la o adancime mai mică.
• Soia poate fi cultivată după recoltatul de orz, orzoaica de toamna sau borceag de masă verde.
• Asigură-te că ai la îndemână utilaje agricole performante care să te ajute să-ți faci treaba ușor și profesionist.

Utilizarea soiei

Soia este o cultură extrem de versatilă, cu o gamă largă de utilizări care o fac indispensabilă atât în alimentația umană, cât și în cea animală, dar și în industrii non-alimentare. Această plantă bogată în proteine și grăsimi sănătoase este cultivată la scară largă tocmai pentru că poate fi valorificată în multiple forme, aducând beneficii importante atât fermierilor, cât și consumatorilor.

În alimentația umană

Soia este cunoscută mai ales pentru utilizarea sa în produse alimentare vegetale, fiind o sursă excelentă de proteine pentru persoanele care urmează diete vegetariene sau vegane. Din boabele de soia se obțin produse populare precum:

• laptele de soia (o alternativă la laptele de origine animală),
• tofu (un aliment versatil, bogat în proteine),
• tempeh (un produs fermentat, cu textura fermă),
• sosul de soia (folosit frecvent în bucătăria asiatică),
• dar și diferite tipuri de paste tartinabile, burgeri vegetali și chiar deserturi.

În hrana animalelor

Un alt domeniu major de utilizare a soiei este în zootehnie. Făină de soia, rezultată din procesarea boabelor, este un ingredient de baza în furajele pentru porci, păsări și bovine. Această contribuie la o creștere mai rapidă și mai sănătoasă a animalelor, fiind apreciată pentru conținutul ridicat de aminoacizi esențiali și pentru digestibilitatea să bună.

În industrie

Uleiul de soia, extras din boabe, nu este folosit doar în alimentație, ci și în industrie. Se regăsește în produse precum:

• biodiesel (o alternativă ecologică la combustibilii fosili),
• vopsele și lacuri ecologice,
• cerneluri de imprimare biodegradabile,
• produse cosmetice (creme, loțiuni și săpunuri),
• materiale plastice biodegradabile.

Astfel, soia contribuie și la reducerea impactului asupra mediului, fiind o resursă regenerabilă și prietenoasă cu natura.

Valoare economică și sustenabilitate

Prin multitudinea de utilizări, soia aduce beneficii economice semnificative producătorilor. Este o cultură profitabilă și căutată pe piață internă și internațională. Mai mult, datorită capacității sale de a fixa azotul în sol, soia contribuie și la îmbunătățirea calității solului, făcând parte dintr-un sistem agricol durabil și eficient.

Beneficiile soiei

Cultura de soia nu este doar una versatilă, ci și una extrem de valoroasă, datorită multiplelor beneficii pe care le aduce în agricultură, alimentație și industrie. Fie că vorbim despre avantaje pentru sănătate, mediu sau economie, soia ocupă un loc important în rândul culturilor strategice la nivel global.

Beneficii pentru sănătate

Soia este o sursă excelentă de proteine vegetale, fiind bogată în aminoacizi esențiali, grăsimi sănătoase (precum acidul linoleic), fibre și izoflavone – compuși naturali cu proprietăți antioxidante. Consumul regulat de produse din soia poate contribui la:

• reducerea colesterolului „rău” (LDL),
• menținerea sănătății inimii,
• echilibrarea nivelurilor hormonale (în special la femei),
• prevenirea osteoporozei datorită conținutului de calciu și fitoestrogeni,
• susținerea unei diete echilibrate pentru persoanele cu intoleranță la lactoză sau care urmează un regim vegetarian/vegan.

Beneficii agricole

Din punct de vedere agronomic, soia are o capacitate remarcabilă de a fixa azotul atmosferic în sol prin intermediul bacteriilor de la nivelul rădăcinilor. Acest proces îmbunătățește fertilitatea solului, reducând necesarul de îngrășăminte chimice pentru culturile următoare. În plus, soia are un ciclu de vegetație relativ scurt și este ușor de integrat în rotația culturilor, contribuind astfel la menținerea sănătății și echilibrului solului.

Beneficii economice

Pentru fermieri, cultura de soia reprezintă o sursă sigură și rentabilă de venit. Datorită cererii mari pe piață, atât internă cât și internațională, boabele de soia, uleiul și produsele derivate se vând la prețuri competitive. În plus, costurile de producție sunt relativ scăzute în comparație cu alte culturi, mai ales dacă se folosesc soiuri adaptate și tehnologii moderne de semănat și irigare.

Beneficii pentru mediu

Soia are un impact pozitiv asupra mediului atunci când este cultivată responsabil. Prin capacitatea de a fixa azotul, contribuie la reducerea poluării solului și a apelor subterane. De asemenea, utilizarea soiei în producerea de biocombustibili, materiale biodegradabile și produse ecologice ajută la combaterea schimbărilor climatice și la diminuarea dependenței de resurse neregenerabile.

Știați că?

Soia este una dintre puținele plante capabile să furnizeze toți cei nouă aminoacizi esențiali de care organismul uman are nevoie, făcând-o o sursă completă de proteine – comparabilă cu cele de origine animală. Mai mult decât atât, o singură plantă de soia poate fixa în sol între 50 și 100 kg de azot pe hectar, contribuind astfel la îmbunătățirea fertilității terenului pentru culturile viitoare.

Tipuri de soia

Atunci când vine vorba despre cultura de soia, fermierii aleg diferite tipuri de soiuri în funcție de condițiile climatice, scopul final al producției și caracteristicile solului. Există mai multe soiuri de soia care sunt adaptate la diferite regiuni și tipuri de teren, fiecare având avantaje specifice în ceea ce privește productivitatea și rezistența.

• Soia de vară – Acesta este cel mai frecvent tip de soia cultivată în regiunile cu veri calde și secetoase. Soia de vară este semănată în primăvară, iar recolta are loc la sfârșitul verii sau începutul toamnei. Acest tip de soia este adaptat pentru temperaturi ridicate și perioade scurte de vegetație, fiind ideal pentru zonele unde condițiile de irigare sunt limitate.
• Soia de iarnă – este cultivată în regiunile cu ierni blânde și ierni scurte. Aceasta se seamănă toamna, iar recolta se face primăvara, înainte de venirea temperaturilor ridicate. Soia de iarnă are un ciclu de creștere mai lung și beneficiază de un sol umed și rece, ceea ce poate conduce la o productivitate mai mare în anumite condiții climatice favorabile.
• Soia timpurie – Acest tip de soia este cultivat în regiunile care permit semănatul devreme, în primăvară, atunci când temperaturile au început să crească. Soia timpurie este aleasă pentru zonele care beneficiază de o perioadă mai lungă de vegetație, iar recolta se face înainte de luna august. Este o alegere populară pentru fermierii care doresc să maximizeze randamentele, având în vedere că recolta devreme poate deschide drumul pentru următoarele culturi pe terenul respectiv.
• Soia târzie – Soia târzie este cultivată în regiunile cu o perioadă de vegetație mai scurtă, unde fermierii pot alege soiuri care cresc mai încet și care sunt semănate mai târziu în primăvară sau chiar vara. Acest tip de soia se maturizează mai târziu, ceea ce permite cultivatorilor să își planifice recolta la sfârșitul sezonului agricol, atunci când alte culturi nu mai sunt disponibile. Este o opțiune populară în regiunile cu verii scurte.

Zonele favorabile culturii de soia

În România există 5 zone favorabile culturii de soia și anume:

• Sudul Câmpiei Române și Dobrogea – zone prielnice pentru cultivarea soiurilor de soia târzii și demitrazii.
• Campia de Vest – zona în care se recomanda cultivarea soiurilor de soia semitarzii și semitimpurii.
• Partea de nord a Câmpiei Române – zona prielnică pentru cultivarea soiurilor de soia semitarzii, semitimpurii și timpurii.
• Estul Moldovei și Câmpiei de nord-vest a țării – zone favorabile pentru culturile de soia semitimpurii, timpurii și foarte timpurii.
• Partea de vest și sud vest a Transilvaniei – zone în care se cultivă soia timpurii și foarte timpurii.

Pregătirea terenului pentru cultura de soia

Pregătirea terenului pentru cultura de soia depinde foarte mult de planta premergătoare ei. Astfel, dacă plantă premergătoare este recoltată timpuriu, imediat după această se recomandă dezmiristitul. Apoi se recomanda aratul cu tractoare la care atasezi pluguri agricole cu grapă stelată sau inelara, iar până toamna terenul trebuie să fie menținut curat de buruieni și afânat.

În cazul în care soia este semănată după o plantă premergătoare cu recoltare tarzie, se recomandă imediat efectuare lucrărilor de dezmirisit. Și în acest caz, terenul trebuie arat cât mai repede.

Plantele premergătoare culturii de soia

Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura de soia sunt cerealele păioase, porumbul sau sfecla de zahăr.

Nu este recomandat să cultivi soia după floarea soarelui sau după plante leguminoase.

Soia nu este o plantă care să aibă cerințe ridicate, astfel că arătura de vară sau de toamna se realizeaza la o adâncime de 20-25 cm chiar și cu tractoare belarus. Un aspect foarte important pentru această cultură constă în nivelarea terenului după dezmiristit, iar apoi efectuarea arăturii.

Așadar, dacă arătură a fost efectuată în condiții prielnice, iar terenul este nivelat în primăvară, fără buruieni și restul vegetale la suprafață, solul va rămâne nelucrat până în ziua semănatului. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, iar terenul rămâne denivelat și imburuienat, imediat după zvântare se execută o lucrare cu grape cu discuri și lama nivelatoare, după care se pregătește patul germinativ. Patul germinativ trebuie să fie mărunţit, nivelat și afânat pe adâncimea de 3-5 cm.

Cand se seamana soia?

După efectuarea pașilor premergători culturii de soia, urmează semanarea propriu-zisă. Astfel, la acest capitol trebuie să fii atent la sămânța. Sămânța de soia trebuie să fie certificată, să aibă puritatea de peste 97% și germinatia de minim 80%. Pentru prevenirea bolilor care se transmit prin semințe și a dăunătorilor care atacă plantele, la germinație se tratează cu produse specifice. Recomandat este ca sămânța să fie tratată cu preparate bio fertilizante, precum nitragin.

De asemenea, semănatul se poate realiza cu semănători sau manual.

Întreținerea culturii de soia

Pentru întreținerea și dezvoltarea armonioasă a acestei culturi trebuie să ții cont de următorii pași:

Inocularea semințelor de soia

Inocularea semintelor de soia cu un incoronat cu un număr relativ mare de bacterii este una dintre cele mai bune și mai raspandite practice agricole pentru culturile leguminoaselor. Folosirea unui inoculant de calitate ridicată, cu un număr mare de bacterii, oferă garanția că fiecare sămânța este înconjurată de un număr adecvat de bacterii active, extrem de eficiente de la început.

Avantajele incoluarii semințelor:

• Economisirea de îngrăşăminte.
• Reducerea nivelului de infestare cu buruieni.
• Profituri sporite.
• Depăşirea condiţiilor de creştere precară.
• Reducerea contaminării apei subterane.

Fertilizarea culturii

Pentru formarea a 100 kg seminţe consumul de elemente nutritive este de: 7,1-11 kg azot (N), 1,6-4,0 kg pentaoxid de fosfor (P2O5) şi 1,8-4,0 kg oxid de potasiu (K2O).

Soia este o plantă care utilizează azotul din soluția solului în proportie de 35-50%. După realizarea procesului de inoculare, soia își procură între 20 și 80% din necesarul de azot în acest mod.

Dozele de îngrășăminte se stabilesc în funcție de fertilitatea solului și de bacterizare. Pe solurile care nu sunt bogate în azot, înainte de pregătirea patului germinativ se aplică aproximativ 30-40 kg azot/ ha.

Irigarea culturii de soia

Irigarea este absolut obligatorie mai ales în zonele secetoase din sudul și sud estul țării. În primăverile secetoase este necesară efectuarea unei udări de răsărire cu norme de 250-300 m3/ha.

Cea mai riscantă perioada pentru apă la soia este cuprinsă de la apariția primelor flori și până la umplerea semințelor, ceea ce, calendaristic înseamnă perioada cuprinsă între 10-15 iunie și 15-20 august. Prima udare are loc înainte de înflorire, iar următoarele la interval de 10-14 zile, în funcție de precipitațiile atmosferice. În perioada de vegetație, vor fi efectuate aproximativ 5 udari prin aspersiune.

Norma de udare este de 700-800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai slabă şi pe solurile nisipoase.

Combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor

Cultivatorii de soia trebuie să acorde o deosebită importantă buruienilor, deoarece plantă este foarte sensibilă, mai ales în fazele de vegetație.

Combaterea buruienilor

Combaterea buruienilor se poate realiza prin utilizarea erbicidelor sau prin utilizarea combinației de erbicide și lucrări mecanice.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale se pot utiliza erbicide:

• Preemergente, imediat după semănat.
• Postemergence, după răsărirea buruienilor şi a plantei de cultură.

Combaterea dăunătorilor

Principalii dăunători ai culturii de soia sunt:

• Molia pastailor de soia – care se previne prin evitarea monoculturii și dacă este necesar prin efectuarea de tratamente chimice.
• Acarianul roșu – care produse căderea frunzelor și se combate în momentul semnalării cu produse destinate lui.

Combaterea bolilor

Cele mai frecvențe și periculoase boli sunt:

• mâna soiei (Peronosporă manshurica).
• arsura bacteriană (Pseudomonas glycine).
• fuzarioză (Fusarium ssp.)
• rhizoctonia (Rhizoctonia ssp.).
• putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)

Pentru prevenirea lor se recomanda folosirea unei semințe sănătoase, respectarea tuturor regulilor care privesc rotația culturilor, epoca de plantare și densitatea de semănat.

Tratamente pentru cultura de soia

Pentru a obține o cultură sănătoasă și productivă, este esențial ca soia să beneficieze de tratamente fitosanitare adecvate. Această cultură este sensibilă la o serie de boli și dăunători care pot afecta semnificativ randamentul dacă nu sunt ținute sub control. Printre cele mai comune boli se numără mana (Peronosporă manshurica), făinarea, pătarea brună și diverse boli fungice ale rădăcinilor și tulpinilor.

Tratamentul semințelor (tratament preventiv)

Primul pas important este tratarea semințelor înainte de semănat. Acest tratament are rolul de a proteja plantele tinere în faza de germinare și răsărire, atunci când sunt cel mai vulnerabile. Se folosesc fungicide sistemice și de contact, cum ar fi cele pe bază de fludioxonil, metalaxil-M sau thiram. Acestea combat eficient patogenii din sol și previn apariția manei, fuzariozei sau antracnozei.

Mana soiei

Simptome – pete galbene pe frunze, cu aspect de mozaic, care ulterior se brunifică; pe partea inferioară a frunzei apare un puf fin de culoare gri-violacee.

Tratamente recomandate:

• Aplicarea de fungicide sistemice pe bază de metalaxil-M, dimetomorf, azoxistrobin sau cyazofamid.
• Primul tratament se face la apariția primelor simptome, iar următoarele se repetă la 10-14 zile, în funcție de condițiile de umiditate.
• Este importantă alternarea substanțelor active pentru a preveni apariția rezistenței.

Arsura bacteriană a frunzelor

Simptome – pete mici, unse, de culoare brună sau neagră, cu halou galben; în cazuri severe, frunzele se usucă și cad.

Tratamente recomandate:

• Aplicarea de produse pe bază de cupru, cum ar fi hidroxidul de cupru sau oxiclorura de cupru, în fazele de început ale vegetației.
• Se pot folosi și biostimulatori pe bază de extracte vegetale care ajută planta să-și activeze mecanismele de apărare.
• Evitarea lucrărilor pe timp umed și dezinfecția echipamentelor agricole sunt măsuri importante de prevenție.

Fuzarioza

Simptome – ofilirea plantelor, decolorarea bazei tulpinii, brunificarea vaselor conducătoare și stagnarea în creștere.

Tratamente recomandate:

• Tratamentul seminței cu fungicide sistemice precum fludioxonil, metalaxil-M, prothioconazol sau combinații de tip SDHI + triazoli.
• Aplicări în vegetație cu produse ce conțin boscalid, fluxapyroxad sau tebuconazol, în funcție de severitatea atacului.
• Respectarea rotației culturilor și evitarea solurilor compacte și umede ajută la prevenirea răspândirii bolii.

Rhizoctonia

Simptome – putrezirea rădăcinilor și a bazei tulpinii, cu apariția unor zone brun-roșcate; plantele se ofilesc și mor în stadiile timpurii.

Tratamente recomandate:

• Tratamentul seminței este esențial, cu produse ce conțin ipconazol, fludioxonil, sedaxan sau combinații moderne adaptate acestui patogen.
• Pe soluri cu istoric de infecții, se pot aplica și produse biologice pe bază de Trichoderma sau Bacillus subtilis.
• Se recomandă evitarea semănatului în soluri reci și umede, care favorizează dezvoltarea bolii.

Putregaiul alb

Simptome – pete umede, albicioase pe tulpini, însoțite de un miceliu pufos; apariția de scleroți negri în interiorul tulpinii sau pe suprafața.

Tratamente recomandate:

• Fungicide preventive, aplicate înainte sau în timpul înfloririi, cum ar fi boscalid, fluopyram, thiophanate-methyl, procymidone sau penthiopyrad.
• Primul tratament se face la începutul înfloririi, urmat de un al doilea la 10-14 zile dacă persistă umiditatea.
• Se recomandă și măsuri agrotehnice, precum: menținerea unei densități optime, evitarea irigațiilor prin aspersiune și alegerea de soiuri mai aerisite.

Cand se recolteaza soia?

Momentul potrivit pentru recoltarea culturii de soia este atunci când păstăile sunt uscate și capătă o culoare brună. De asemenea, trebuie să ții cont și de umiditatea lor, astfel că poți începe recoltarea atunci când umiditatea semințelor a ajuns la 16% și trebuie să o termini atunci când umiditatea a ajuns la 12%.

Dacă ții cont de toate regulile de plantare și întreținere a culturii de soia, aceasta poate fi extrem de profitabilă. În ultimii ani s-a constat o creștere accelerată a consumului și producerii de hrană vegană, ceea ce înseamnă că soia aduce profituri importante producătorilor.

Întrebări frecvente (FAQ)

Cu ce semanatoare se seamana soia?

Pentru semănatul soiei se folosesc semănători de precizie, asemănătoare cu cele utilizate pentru porumb. Acestea asigură distribuția uniformă a boabelor pe rând, adâncimea corectă de semănat și o distanță constantă între plante, factori esențiali pentru o răsărire uniformă și o cultură viguroasă. Ideal este ca semănătoarea să fie dotată cu discuri speciale pentru boabe mari (soia are un bob destul de mare și sensibil la fisurare), sisteme de presiune reglabilă pe brăzdar, pentru a menține o adâncime constantă, role de tasare pentru o bună acoperire și contact între semințe și sol.

Când se seamănă soia?

Perioada optimă pentru pentru a semăna soia este în a două parte a lunii aprilie și începutul lunii mai, în funcție de condițiile climatice din zona respectivă. Factorul cheie în alegerea momentului este temperatura solului, care trebuie să fie de cel puțin 8-10°C la adâncimea de 5 cm. Este important să se evite semănatul prea devreme (în sol rece), pentru că semințele germinează greu și sunt mai expuse bolilor și să nu se întârzie semănatul, deoarece înflorirea soiei este influențată de fotoperiodism (durata zilei), iar semănatul târziu duce la o recoltare întârziată și randamente mai mici.

Când se recoltează soia?

Soia se recoltează la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, în funcție de soiul cultivat, condițiile climatice și momentul semănării. Recoltarea trebuie făcută când boabele ajung la maturitate fiziologică, adică când păstăile sunt uscate și maronii, boabele au culoarea caracteristică, sunt dure și au atins umiditatea optimă de recoltare și, cel mai important, planta este complet uscată. Umiditatea ideală a boabelor în momentul recoltării este de 13-15%. Dacă umiditatea este prea mare, boabele trebuie uscate, iar dacă este prea mică (sub 11%), există risc crescut de spargere a boabelor în timpul recoltării mecanizate.

Care este umiditatea ideală pentru cultura de soia?

Umiditatea are un rol esențial pe tot parcursul perioadei de vegetație a soiei. Cultura de soia este relativ pretențioasă la apă, mai ales în anumite faze-cheie. În perioada de germinare și răsărire, este nevoie de un sol bine aprovizionat cu apă, cu o umiditate de 70-80% din capacitatea de câmp. Faza critică pentru apă este înflorirea și formarea păstăilor (lunile iunie-iulie). În această perioadă, plantele au nevoie de un aport constant de apă, iar deficitul hidric afectează puternic numărul și dimensiunea păstăilor.