Fainarea culturilor de legume: Identificare, combatere și prevenire

Făinarea este una dintre cele mai comune și problematice boli ale culturilor de legume, afectând o gamă largă de plante și reducând considerabil productivitatea acestora. Această boală fungică se manifestă printr-o acoperire albicioasă, pudrată, pe frunze, tulpini și, uneori, pe fructele plantelor, creând un aspect neplăcut și afectând sănătatea plantelor. Astăzi, vom explora în detaliu modalitățile prin care putem identifica făinarea în culturile de legume, metodele eficiente de combatere și strategiile de prevenire pentru a ne asigura că grădinile și câmpurile noastre rămân sănătoase și productive. Fie că sunteți un grădinar amator sau un fermier experimentat, cunoașterea acestor informații esențiale vă poate ajuta să protejați și să optimizați culturile de legume, asigurând astfel o recoltă bogată și de calitate.

Magazia lu Costică este locul în care găsești toate informațiile de care ai nevoie pentru culturile tale, precum ordinea legumelor în grădină, dar și o gamă largă de unelte pentru îngrijirea plantelor sau pulverizatoare și pompe de stropit, esențiale în combaterea și tratarea făinării.

Ce este făinarea?

Cultura de legume se numără printre cele mai cultivate din țara noastră, însă, la fel ca în orice alt tip de cultură, și această poate fi afectată de diverse boli specifice, care pot pune în pericol atât dezvoltarea plantelor, cât și producția din punct de vedere cantitativ și calitativ. Una dintre cele mai răspândite boli este făinarea, care apare an de an, mai ales la culturile de tomate, mere sau castraveți.

Făinarea, denumită științific, Erysiphe graminis, este una dintre cele mai des întâlnite boli foliare ale culturilor. Nivelul de agresivitate și evoluția bolii sunt influențate de condițiile geografice și climatice. Din păcate, această boală poate compromite până la 30% din producția culturilor, când infecția este puternică, iar efectele ei diferă în funcție de anotimpul în care se manifestă. Spre exemplu, dacă făinarea apare timpuriu, în toamnă, va determina o reducere a rezistenței la ger a plantelor afectate și pierderi de frunze și va afecta totodată dezvoltarea rădăcinilor.

În schimb, când făinarea atacă primăvara, este împiedicată desfășurarea normală a procesului de asimilație.

Agentul etiologic

Făinarea este produsă de un agent patogen originar din familia Erysiphaceae – Erysiphe graminis f.sp.tritici March. Miceliul ciupercii care atacă se poziționează pe suprafața organelor plantei cu ajutorul unor apresori, care răspândesc boala în celulele epidermice ale plantei.

Patogenul prezintă conidiofori cilindrici și conidii unicelulare, ovale, trunchiate, cu formă de butoiaș, incolore. Dimensiunile conidiilor sunt de 20-30 x 8-16 micrometri.

Cleistoteciile sunt globuloase, cu formă aproape sferică, și prezintă numeroși apendici simpli, flexoși și incolori. În cleistotecii există 9-30 asce de formă cilindrică, fiecare echipată cu câte 4-8 ascospori eliptici, care măsoară 20-30 x 10-13 micrometri.

Dezvoltarea și transmiterea bolii

Agentul patogen este un parazit care dezvoltă forme de fructificație negre, pe frunzele mai bătrâne. În interiorul acestora se dezvoltă ascosporii, care infectează cerealele căzute și semănăturile de toamnă timpurii.

Cea mai frecventă cale de răspândire este cea prin pustule pe samulastra de cereale, răspândite cu ajutorul vântului către alte terenuri agricole. Răspândirea conidiilor este favorizată de umiditatea mare a aerului, la temperaturi cuprinse între 5 și 28 grade Celsius, de semănăturile timpurii și desimea mare la semănat. Ploaia, pe de altă parte, inhibă creșterea ciupercii.

Evoluția făinării

Ciupercă rezistă pe resturile de plante după recoltare, sub formă de peritecii, care se maturizează toamna târziu sau în primăvara următoare. În cazul maturizării timpurii, se eliberează ascosporii care produc infecția primară a culturilor de toamnă, generând filamentele de infecție. În condiții nefavorabile, parazitul iernează sub formă miceliilor de rezistență.

În primăvară, ciupercă își reia activitatea și generează mai multe generații de conidii, care produc infecții secundare. La finalul perioadei de vegetație a cerealelor, ciclul de viață al ciupercii se încheie cu formarea periteciilor.

Simptomele făinării

Întâlnită mai ales în zilele ploioase de vară, făinarea legumelor este favorizată de umiditatea din aer și de căderile de rouă, combinate cu fertilizari excesive de azot.

Din momentul contaminării frunzelor cu sporii ciupercii, sunt suficiente numai 7 zile până la apariția primelor simptome. Atacul agentului patogen începe cu frunzele plantei, iar astfel este inhibată dezvoltarea armonioasă a fructelor, care păstrează un aspect deformat și dimensiuni anormal de mici.

Făinarea tomatelor – Leveillula taurica

În cazul tomatelor agentul patogen se manifestă asupra tuturor organelor aeriene, mai ales asupra frunzelor. Primele simptome se manifestă sub forma unor pete gălbui de decolorare, cu contur neregulat, care pot fi observate pe fața superioară. În condiții obișnuite de dezvoltare pentru bolile la tomate, pe fiecare dintre frunze apare un număr de 30 de pete, care pot acoperi o arie de până la 4 cm lungime și 1 cm lățime din toată întinderea limbului.

De asemenea, pe partea superioară a limbului, chiar în dreptul petelor, se poate observa o eflorescență fină, de culoare cenușie – albicioasă, alături de conidofirii și conidiile ciupercii parazit.

Germinarea sporilor de făinare are loc la temperaturi cuprinse între 20 și 30 de grade Celsius și la o umiditate de 85-95%. Serele, solariile și câmpurile afectate frecvent de ploaie pe timpul verii sunt medii foarte fertile pentru dezvoltarea acestei ciuperci. Alți factori care favorizează apariția acestei boli sunt aglomerările de plante pe suprafața cultivată și creșterile anormal de viguroase față de situația normală.

Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

Făinarea mărului este prezentă peste tot în lume, în țările în care se cultivă mărul. În România, că urmare a plantării unor soiuri sensibile, precum Jonathan și Idared, a aplicării în excess au unilaterale a îngrășămintelor cu azot, în ultimele decenii s-a constatat o creștere alarmantă a frecvenței și intensității făinării la măr.

Făinarea mărului este o boală care se manifestă în tot cursul perioadei de vegetație, atacând frunzele, florile, lăstari tineri și uneori fructele. Organele atacate sunt acoperite de miceliu albicios care devine treptat gălbui, pulverulent, ca urmare a formării conidioforilor cu condiții.

Atacul pe frunzele tinere duce foarte repede la deformarea și încovoierea ușoară a acestora spre parte superioară, luând aspect de lingură. Totodată, frunzele atacate sunt mai puțin elastice, devin casante și se usucă de timpuriu.

Lăstarii puternic atacați se îndoaie în formă de cârlig și se usucă. Florile atacate prezintă petale deformate în sensul că limbul se atrofiază, uneori se despică în două, pierd culoarea alb-roz și devin albe în timp ce sepalele se hipertrofiaza. Ele se usucă fără a formă fructe. Atacul pe fructele tinere produce o stagnare în creștere și uneori chiar căderea acestora.

Pentru prevenirea bolii se recomandă că în permanentă lăstarii puternic atacați să fie tăiați și distruși prin ardere și de asemenea, cultivarea de soiuri de măr rezistente.

Făinarea castraveților – Sphaerotheca fuliginea

Făinarea castraveților este o boală întâlnită în toate țările cultivatoare și produce pagube mari, din cauza uscării rapide a frunzelor.

Boală se manifestă pe organele aeriene, adicăpe tulpini, frunze și fructe aflate în toate stadiile de dezvoltare. Pe suprafața organelor atacate apare un puf albicios, prăfos, sub formă unor pasle mai mult sau mai puțin extinse. Pe limbul frunzelor, petele se pot uni și acoperi suprafețe mari de limb, care se usucă în timp. Astfel, sub acest miceliu frunzele se brunifica și se usucă.

Făinarea castraveților apare atunci când este o temperatura între 15-30 oC, cu un optim la 25o C și o umiditate foarte mare a aerului de 97-100%.

Pentru a prevenii apariția făînării la castraveți se recomandă rotația culturilor, adunarea și distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de hibrizi și soiuri rezistente.

Făinarea la ardei – Leveillula taurica sin.

Făinarea la ardei se manifestă sub formă unei pasle albicioase, care ulterior devine făinoasă. Această boală afectează organele aeriene, precum frunze, pețioli, tulpini, pedunculii florali și silicve.

Cel mai des se înregistrează atacuri la culturile înființate în solarii.

În stadiul evoluat al bolii, în pâsla miceliană își fac apariția periteciile, numeroase puncte mici de culoare gălbuie, apoi de culoare brună-negricioasă. Frunzele expuse atacului se usucă și cad.

Măsuri de prevenire

Principalele măsuri de prevenire sunt:

• Dezinfectarea solului – Dezinfecția solului are un rol extrem e important în combaterea dăunătorilor, ciupercilor și buruienilor existente în sol, reducându-se astfel gradul de atac al dăunătorilor și patogenilor dar și numărul de tratamente aplicate.
• Rotația culturii
• Cultivarea unor hibrizi cu toleranță la fainare
• Distrugerea resturilor vegetale din cultură precedentă
• Evitarea fertilizării în exces cu azot, deoarece azotul induce o creștere vegetativă puternică, dar o imunitate scăzută a plantei

Fungicide și soluții pentru combaterea făinării

Pentru prevenirea făinării se pot aplică îngrășăminte pe bază de potasiu, care reduc puternic și eficient incidența bolii, prin scăderea ratei de transpirație.

• Agropotasion – are o concentrație de potasiu solubil în apă de 20%, scade rată transpirației în condiții extreme de temperatura iar aplicarea să cu pesticide scade rată de fitotoxicitate.
• Fitokontrol-K – cu o concentrație de potasiu solubil în apă de 13%, este un puternic absorbant al umezelii în exces, îmbunătățind și mărimea și calitățile fructelor.
• Fungicidele aplicate pentru combaterea făinării trebuie să fie omologate în funcție de cultură pe care o tratezi.
• Astfel, pentru culturile de tomate și castraveți sunt recomandate următoarele produse:
• Ortiva Top – un fungicid cu activitate de contact, sistemică și translaminara care acționează în cele mai importante momente din ciclul biologic al patogenului.
• Heliosulf – un amestec fără egal, un fungicid biologic împotriva făinării la un număr mare de culturi: vită de vie, pomicultură, horticultură și cereale. Un avantaj al produsului este rezistență în caz de ploaie.
• Cidely Top – acționează translaminar asupra a 3 stadii de dezvoltare a ciupercilor patogene: inhibă formarea ascosporilor, inhibă dezvoltarea miceliului și instalarea ciupercii, precum și sporularea.
• Dagonis – este un fungicid polivalent, care combină proprietățile a două substanțe active: fluxapiroxad și difenoconazol, asigurând un control de lungă durata asupra unui spectru larg de boli.

Făinarea culturilor de legume reprezintă o provocare semnificativă pentru orice grădinar sau fermier, dar cu cunoștințele și strategiile potrivite, aceasta poate fi gestionată eficient. Identificarea timpurie a semnelor de făinare și implementarea unor metode adecvate de combatere, fie ele chimice sau naturale, sunt esențiale pentru menținerea sănătății plantelor. De asemenea, măsurile preventive, precum rotația culturilor, selectarea soiurilor rezistente și asigurarea unei bune circulații a aerului, pot reduce considerabil riscul apariției acestei boli. Prin aplicarea acestor practici, îți poți proteja culturile de legume, asigurându-ți astfel o recoltă sănătoasă și productivă. În final, grija și atenția dedicate plantelor noastre nu doar că vor conduce la o recoltă mai bogată, dar vor contribui și la un mediu de cultivare mai sustenabil și mai echilibrat.