Plantarea și îngrijirea rosiilor – Ghid complet

Tomatele sau roșiile cum mai sunt denumite sunt legume originare din familia botanică Solanaceae, alături de ardei și vinete. Roșiile sunt plante cățărătoare, anuală și perenă care cresc în zone cu climă temperată. Acestea își au originea în sudul Americii de Nord și nordul Americii de Sud și pot atinge o înălțime cuprinsă între 1 și 3 metri.
Roșiile se cultivă foarte bine pe terenurile însorite, fertile și irigate, pe câmp sau în sere și solarii, atât pentru consum propriu cât și pentru comercializare. Tomatele pot fi consumate proaspete sau conservate, sub formă de salate sau alte preparate culinare, precum ciorbe, sosuri sau pot fi incluse în aperitive.
Pentru că roșiile sunt legumele preferate ale verii, astăzi vom povesti despre cultura lor și îți vom prezenta un ghid în care am inclus toți pașii esențiali în plantare rosii, cultura și întreținerea lor.

Soiuri de tomate

În România se cultivă peste 70 de soiuri de roșii, hibrizi și populații locale de tomate. La nivel mondial, se cultivă un număr mult mai mare și mai variat de soiuri, menite să satisfacă cererea mare și diversificată a industriei consumatoare. Soiurile acestor plante se clasifică în funcție de anumite criterii:

Soiuri de roșii în funcție de nivelul de creștere

• Soiuri cu creștere determinată – sunt cele care cresc până în momentul în care în apex se formează o inflorescență.
• Soiuri cu creștere nedeterminată- sunt cele care cresc, infloresc și fructifica pe toată perioada de dezvoltare.

Soiuri de roșii clasificate în funcție de perioada de vegetație

• soiuri timpurii (95 – 120 zile)
• soiuri semitarzii (120 – 130 zile)
• soiuri târzii (peste 130 zile) – cel mai des utilizate în țara noastră

În țara noastră sunt cultivate soiuri de roșii precum Argeș, Buzău 1600, precos, Viorica, Siriana, Ișalnița, Coralina și altele.

Cultivarea roșiilor

Printre cele mai întâlnite tipuri de culturi sunt cele în câmp deschis și cele în sere și solarii.
Pentru a fi roditoare, cultura rosiilor are nevoie de o perioadă optimă pentru plantat. Aceasta diferă în funcție de spațiul în care vor fi plantate rosiile, adică în câmp sau solarii. Înainte de a te apuca de treabă, asigură-te că ai la îndemână utilaje de grădină și unelte de grădină de calitate care îți vor ușura munca.

Plantarea roșiilor în câmp deschis

Plantarea răsadurilor de roșii în câmp deschis poate începe când temperatura din sol se menținte timp de aproxiamtiv o săptămână la circa 10-12 grade Celsius. Calendaristic vorbind, această temperatură este regăsită în jurul datei de 15-25 aprilie în zonele de sud și cu 15 zile mai târziu în celelalte zone ale țării noastre.

Pentru cultivarea roșiilor timpurii se folosește răsad produs în ghivece, în cuburi nutritive ori în palete alveolare. Răsadul se obține prin semănatul semințelor în perioada 10-15 februarie care se repică ulterior în palete alveolare mai mari sau ghivece și se plantează în pământ când au varsta de 55-65 de zile.

Epoca de plantare durează între 7 și 10 zile, iar plantarea răsadurilor se efectuează manual sau mecanizat. Pentru a fi în siguranță, înainte de plantare răsadurile sunt pregătite cu un tratament fitosanitar. Se plantează pe fiecare strat câte două rânduri, la o distanță de 50-80 cm, în funcție de lățimea stratului la coronament. Distanța dintre plante pe rând este de 25-30 cm. Astfel, se obține o densitate de 47-57 mii de plante/ha.

După plantare, primele 5-10 zile sunt foarte importante pentru că se asigura denistatea culturi și protejarea ei împotriva frigului. Tot acum se efectuează o udare ușoară pe toată suprafața sau 1-2 udari la fiecare plantă în parte. După udare se completează spațiile goale cu răsad din același soi și de aceeași vârstă.
Următorul pas constă în efectuarea unei prasile mecanizate sau manuale, care are rolul de a afana solul și de a-i asigura cu bună aerisire și încălzire. Mai mult decât atât, această lucrare are rolul și de a distruge buruienile. Prasila mecanizată sau manuală se va repeta de 2-3 ori, întrucât terenul trebuie în permanență afânat și curat de buruieni.

Plantarea rosiilor în sere și solarii

Cultura tomatelor în sere și solarii se efectuează în perioada 25 martie – 15 septembrie. Pentru acest tip de cultivare se pregătesc construcțiile, terenul, se înființează cultura, se execută lucrările de îngrijire, iar la final are loc recoltarea.

Culturile de tomate au mai multe cicluri din punct de vedere vegetativ:

• Ciclul I – semănarea are loc încă din lunile de iarnă ianuarie – februarie, iar plantarea se face la începutul primăverii, în luna martie. În acest caz recoltarea are loc în luna mai.
• Ciclul II – plantarea are loc în luna iunie, iar recoltarea în lunile august-septembrie.
• Ciclul intermediar – poate exista în anumite cazuri, iar plantarea are loc în luna mai, iar recoltarea în luna iulie.

Înființarea culturii de roșii în sere și solarii variază în funcție de tipul solarului, iar densitatea în funcție de vigoarea plantelor, de zona de cultură și de tehnologia care se va aplica. Pentru ciclul scurt se folosesc densități mai mari, cuprinse între 35-45 de mii plante/ha, iar pentru ciclul lung sunt folosite densități mai mici, de aproximativ 28-33 de mii de plante/ha. Plantarea în sere și solarii se realizează manual, în gropi realizate cu un dispozitiv special, numit plantator, care să le ofere dimensiuni optime, astfel încât bolul de pământ să fie acoperit cu 1,5-2 cm de sol.

Plantarea rosiilor pas cu pas

Menționăm faptul că operațiunile cuprinse în acest ghid sunt perfecte pentru înființarea culturilor de roșiile în câmp, grădină, seră sau solar. În definitivarea lor te poți ajuta fie de pluguri agricole sau semănători. Acestea sunt utilaje specifice lucrărilor agricole.

Pregătirea terenului

Pregătirea terenului pentru semănat este primul pas pe care trebuie să-l faci atunci când plantezi roșii. Acesta constă în mărunțirea solului pentru realizarea patului germinativ, precum și nivelarea solului pentru prevenirea bălților. Mobilizarea superficială a solului se execută prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate perpendicular una pe cealaltă.

Odată cu realizarea lucrărilor de pregătire se realizează și fertilizarea terenului cu îngrășăminte complexe. Modelarea terenului în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 94 sau 104 cm este următorul pas. Ultimul lucru pe care trebuie să-l faci este modelarea terenului cu o greblă și marcarea rândurilor.

Distanța de plantare

Distanța de plantare recomandată între rânduri este de 80 de cm, iar distanța de plantare de pe rând este de 35 de cm. De asemenea, norma de planatre este de aproximativ 3600 de fire/ 1000 m2.
Adâncimea recomandată pentru plnatare variază în funcție de înălțimea răsadurilor și este cuprinsă între 10-25 cm.

Plantarea răsadurilor

Recomandat este ca plantarea răsadurilor să aibă loc dimineața sau după-amiaza spre seară, atunci când soarele nu este foarte puternic. De asemenea, atunci când cerul este înnorat, plantarea se poate realiza indiferent de momentul zilei. Înainte de plantare, răsadurile se udă bine pentru a menține substratul pe rădăcini, dar și pentru a le putea extrage ușor din ghivece sau din tăvițele alveolare.

Lucrările de întreținere a plantației de roșii

Cultura tomatelor necesită anumite lucrări de îngrijire care diferă puțin între cultura din câmp și cea din sere și solarii. Nu-ți face probleme pentru că le vom detalia pe amândouă.

Lucrări de îngrijire pentru cultura de roșii în câmp

Aceste lucrări încep prin completarea golurilor la aproximativ 5-10 zile de la plantare. Pe lângă activitățile generale de îngrijire, în cultura rosiilor la camp există și anumite activități specifice:

• Palisarea – este o lucrare obligatorie care asigura o etalare bună și o conducere a plantelor pe verticală, permițând o iluminare și o aerisire mai bună. Pentru culturile din ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, iar plantele sunt conduse orizontal pe sârma spalierului.
• Copilitul – este extrem de important pentru că elimină lăstarii care consumă din tulpina principală apa, nutrienții și lumina.
• Cârnitul – este activitatea prin care se rup varfurile de creștere și se efectuează la aproximativ 3-5 inflorescențe pentru culturile din ciclul scurt și la 8-10 inflorescențe pentru culturile din ciclul lung. Cârnitul are ca principal scop stimularea polenizarii și grăbirea maturării fructelor.
• Defolierea – este activitatea prin care se îndepărtează frunzele îmbătrânite și bolnave, care se află la baza plantelor. Lucrarea are loc treptat, până la nivelul inflorescenței la care începe și maturarea primelor fructe.

Lucrări de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii

Aceste lucrări sunt mai complexe și au caracter general și special. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să completezi golurile, iar în acest caz este recomandată efectuarea procedurii în decursul unei perioade care durează până la 30 de zile de la plantare.

Lucrările specifice decurg astfel:

• Palisarea se efectuează folosindu-te de sistemul de susținere special amenajat în seră sau solar.
• Afânarea solului se realizează doar atunci când este cazul și se face ori de ctâte ori este nevoie, manual sau mecanizat, însă, înainte de mulcire.
• Mulcirea se realizează cu ajutorul unor materiale specifice, precum turba, amestecuri organice, paie sau folie de polietilenă.
• Copilitul se efectuează săptămânal, în același timp cu dirijarea plantelor pe sfoara de susținere.
• Defoliatul este activitatea în care se elimină frunzele îmbătrânite, aflate sub fructele care au început să se matureze.
• Polenizarea suplimentară are loc în perioada când lumina este deficitară și umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
• Cârnitul are rolul de a opri creșterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescență. Scopul acestei proceduri este de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creșterea și maturarea fructelor și de a ridica calitatea acestora. Cârnitul se execută cu aproximativ 2 luni înainte de data ultimei recoltări.
• Dirijarea factorilor de mediu este lucrarea permanentă, care se realizează de la înființarea culturii până la ultima recoltare și are ca scop aducerea la nivelul valorilor optime a factorilor de mediu: lumină, umiditate, temperatură și aer.

Irigarea culturii de tomate

Pentru culturile de roșii în câmp deschis, irigarea se realizează ori de câte ori este nevoie. Ține cont că umiditatea din sol trebuie să fi e de 50-60% din IUA (Intervalul Umiditatii Active), de la plantare până la apariţia fructelor şi de 60-70% din IUA în perioada fructificării.

În cazul culturilor de roșii din sere sau solarii, irigarea se practică pe rigole, prin aspersie și prin picurare.

Fertilizarea culturii de tomate

Pentru fertilizarea de bază se administrează pe sol gunoi de grajd descompus la care se mai adaugă și amendamentul de calciu și superfosfat. Fertilizarea de bază are rolul de a asigura o parte din elementele nutritive necesare pentru cultura rosiilor.

Fertilizarea fazială se realizează prin două metode eficiente:

• Aplicarea radiculara – la sol împreună cu apa de irigare. Procedeul este denumit și fertirigare.
• Aplicarea prin stropire – denumit și fertilizare foliară

Bolile și dăunătorii culturilor de roșii

Pe lângă toate aspectele care țin de plantarea și îngrijirea culturilor de roșii este esențial să cunoști și care sunt principalele boli și principalii dăunători ai acestei culturi.

Mana

Mana este o boală care afectează toate organele plantei, exceptând rădăcinile. Atunci când planta suferă de această boală, pe frunze, la vârf și pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde-cenușiu închis. Părțile plantei afectate de mană se usucă. Boala este des întâlnită la culturile din sere și solarii.

Făinarea

Făinarea este o boală în care sunt atacate numai frunzele plantei, iar primele sunt cele de la bază. Pe frunzele rosiilor atacate de făinare apar pete galben-aurii pe parte superioară, iar apoi se acoperă cu fructificatiile ciupercii sub forma unui praf. Ca și în cazul manei, frunzele afectate se usucă.

Septorioza

Septorioza atacă mai întâi frunzele de la bază, apărând câteva pete mici, circulare la început. Odată cu trecerea timpului, petele își măresc dimensiunea și se colorează pe margine cu maro și în centru cu un alb-cenușiu. Țesuturile afectate se necrozează și se usucă.

Molia minieră a frunzelor de tomate

Molia minieră a frunzelor de tomate este un dăunător care atacă toate părțile verzi ale plantelor și poate produce pierderea întregii plante.

Recoltarea rosiilor

În cultura de câmp, recoltare tomatelor se realizează când fructele ating gradul de maturitate dorit. Recoltarea se realizează atât manual, cât și prin mijloace mecanice.
În cazul culturilor din sere și solarii, roșiile se culeg eșalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim.

De asemenea, în ciclul scurt fructele devin numai bune de recoltat în perioada 20-30 mai în zonele de sud și 5-15 iunie în celelalte zone ale țării. În ciclul prelungit, recoltatul are loc cu aproximativ 10 zile mai târziu decât în ciclul scurt. Mai mult decât atât, perioada de colectare în ciclul scurt se termină în jurul datei de 30 iulie, iar la ciclul lung la 15 septembrie.

Depozitarea tomatelor

Depozitarea tomatelor se face de regulă în cutii de carton. Indiferent de stadiul în care au fost culese, acestea rezistă câteva zile fără să se înmoaie. Capacitatea de depozitare a tomatelor depinde și de maturitatea fructelor de recoltare, astfel:

• Tomate semi roșii la recoltare – temperatură de 13-15 grade Celsius, umiditatea aerului de 90-95%, durata de depozitare 14-20 zile
• Tomate roșii la recoltare – temperatură de 10-12 grade Celsius, umiditatea aerului de 75-80%, durata de depozitare 10-14 zile
• Tomate roșii la recoltare – temperatură de 4 grade Celsius, umiditatea aerului de 90-95%, durata de depozitare 21-28 zile, cu pierdere de gust.

Așadar, este esențial să cunoști toate aceste informații pentru a avea o cultură bogată și calitativă. Dacă ți-am stârnit pofta de citit sau de roșii, s-ar putea să te mai intereseze și cultivarea roșiilor în ghivece.

Spor la treabă!