Cultura de ceapă: Plantare, îngrijire și recoltare

Ceapa, denumită științific Allium cepa, este o plantă bolburoasă, cultivată atât pentru părțile ei subterane, cât și pentru cele supraterane. Ea se folosește în alimentația oamenilor, sub formă de ceapă verde sau bulbi, în diferite preparate culinare. Ceapa are substanțe nutritive importante pentru organism, dar și substanțe volatile cu sulf, renumite pentru acțiunea lor antibiotică. Totodată, compușii volatili aromatici din bulbi și semințele de ceapă au un efect toxic pentru anumite bacterii parazite și ciuperci.

Ceapa este o legumă nelipsită din grădina de legume, iar Magazia lu Costică ți-a pregătit un articol în care vei regăsi toate regulile de plantare, îngrijire și recoltare. Mâncarea fără ceapă este adesea fără gust, așa că a venit momentul să folosești utilaje pentru grădină și mașini de plantat răsaduri și, de le specialiștii noștri, învață cum să dai savoare mâncării tale folosind ceapă din propria cultură!

Să trecem la treabă!

Ceapa – informații generale

Ceapa face parte din familia Liliaceae și este înrudită cu usturoiul și prazul. Originară din Asia, ceapa este o specie cultivată încă din Antichitate, pe valea Nilului. Din Egipt s-a răspândit cu rapiditate în Europa, iar apoi în America. Astăzi, cele mai mari țări producătoare de ceapă sunt Rusia, SUA, China , India, Turcia și Japonia.

În România, conform condițiilor climatice de aici, ceapa este o plantă bienală sau trienală. Ceapa bienală își formează în primul an de cultură rozeta de frunze, tulpina falsă și bulbul, iar în al doilea ani florile și semințele. Ceapa trienală se cultivă prin arpagic, astfel că în primul an se obține arpagicul, în al doilea an bulbul, iar în al treilea an inflorescențe și semințe.

De asemenea, în țara noastră ceapa se cultivă atât pe suprafețe mici, în grădinile de legume proprii, cât și pe suprafețe agricole extinse, în zone care au deja o tradiție în acest sens, precum Turda, Vinga, Făgăraș, Târgu Frumos și Râmnicu Sărat.

Beneficiile cepei

Ceapa se utilizează cel mai adesea în alimentație, sub formă de legumă în stare crudă, murată, fiartă, uscată, coaptă, prăjită sau friptă. Aroma sa este distinctivă, iar gustul înțepător, datorită compușilor sulfurici pe care îi conține. Aceasta nu are multe calorii, însă este foarte bogată în vitamine, minerale și antioxidanți.

Beneficiile consumului de ceapă sunt numeroase și au la bază conținutul ridicat de antioxidant. Nutrienții din această legumă au efect antiinflamator, iar principalele beneficii sunt:

• Contribuie la sănătatea sistemului osos
• Poate fi utilă în lupta contra cancerului
• Reduce riscul de a face boli cardiovasculare și infarct
• Are rol în gestionarea diabetului zaharat
• Ajută în scăderea riscului de a dezvoltă boală Alzheimer

Tipuri de ceapă

Cele mai multe preparate culinare folosesc în compoziția lor ceapa, însă puține specifică ce tip de ceapă folosesc. Pentru mulți oameni distincția poate fi irelevantă, însă pentru bucătari și agricultori această informație este destul de importantă.

Ceapa are formă diferită, procente de apă variabile, gust și aromă de anumite intensități, ceea ce le fac potrivite sau mai puțin indicate pentru anumite preparate. Distincția este foarte importantă și din punct de vedere al înființării culturii, întreținerii ei și a condițiilor de păstrare după recoltă.

Principalele tipuri de ceapă, care au la rândul lor mai multe tipuri de soiuri sunt:

• ceapa galbenă – este cea mai potrivită pentru gătit, dar și cea mai versatilă. Aceasta are o coajă maronie și o aromă puternică.
• ceapa albă – are o aromă mai blândă și mai dulce comparativ cu ceapa galbenă. Poate fi folosită în stare crudă și adesea o regăsim în salate, sosuri sau alte mâncăruri simple.
• ceapa roșie – este tipul de ceapă ideal pentru a fi consumat în stare crudă. Are un gust blând și ușor dulce, iar aspectul ei este un plus pentru întreaga imagine a preparatului.
• ceapa verde – este o legumă care nu a atins stadiul de maturizare, deci bulbul este foarte mic. Ea este excelentă în salate.

Soiuri de ceapă românească

Consumatorii din România preferă fără doar și poate produsele autentice. Ceapa românească s-a făcut remarcată pentru gustul ei dulceag, aroma puternică și consistența crocantă și subțire a foilor concentrice. Iată care sunt principalele soiuri care se cultivă în țară noastră și au căpătat deja o tradiție:

• Diamant – este un soi de ceapă galbenă, cu formă sferică, de mărime medie, foi suculente, gust dulce, plăcut și o iuțeala moderată.
• Aurie de Buzău – este singurul soi care se cultivă prin răsad, dar și prin însămânțare directă în câmp. Forma este tronconică, cu baza mai lată și rotunjită spre vârf.
• Roșie de Arieș – este un soi de ceapă care se cultivă foarte bine în zonele cu umiditate ridicată din Transilvania. Tunicile exterioare sunt de culoare roșie – violacee și încolțește în timpul iernii.
• Roșie de Făgăraș – se cultivă în Transilvania și are formă de sferă turtită, este albă la interior și roșie violacee pe tunicile exterioare.

Pe lângă acestea, alte soiuri cu tradiție în România mai sunt și Ariana, Luciana, Ana, Milena F1, Gloria F1, Kitty F1 și Meranto F1.

Înființarea culturii de ceapă – factori naturali

Principalii factori naturali importanți pentru obținerea unei culturi de ceapă calitative și cantitative sunt:

Lumina – ideal ar fi ca ceapa să aibă o expunere la lumina mai mare de 14 ore pe zi, altminteri se va dezvolta mai greu partea foliară a plantelor, însă bulbul nu va avea de suferit.

Temperatura – pentru ceapă, căldură nu are o importanță anume. Semințele pot germina și la temperaturi de 4 grade Celsius. Intervalul de temperatura pe care îl tolerează cel mai bine ceapa este de 12-25°C. Temperaturile maxime tolerate sunt de aproximativ 30°C. În pământ, bulbul rezistă și la câteva grade sub zero.

Apa – pentru a se dezvolta sănătos, ceapa are nevoie de multă apă. Evită totuși udarea excesivă pentru că poate favoriza dezvoltarea bolilor.

Solul – calitățile esențiale ale acestuia sunt: conținutul ridicat de nutrienți, drenajul bun și gradul mare de afânare. Ceapa crește foarte ușor în solurile lutoase, aluviale și luto-nisipoase.

Tehnologia de cultivare a cepei

Datorită rezistenței ridicate de păstrare a bulbilor de ceapă, aceasta poate fi cultivată numai în câmp. Pentru cultura de ceapă verde destinată consumului în stare proaspătă, specialiștii recomandă cultivarea în spații protejate, cum sunt serele și solariile.

Pentru obținerea cepei se realizează culturi prin arpagic, semănat sau prin răsad. Cea mai avantajoasă dintre toate este cultura prin semănat direct, fiind și cea mai utilizată la nivel mondial.

Cultivarea cepei prin arpagic

Cultura cepei prin arpagic se înființează pe terenuri plane, irigabile, cu un grad scăzut de buruienii. Toamna, după desființarea culturii precedente se realizează fertilizarea de bază cu 60-80/ha kg superfosfat și 35-50 kg/ha oxid de potasiu, după care se efectuează arătură la 28-30 cm.

La începutul primăverii, când are loc pregătirea terenului se aplică și 40-50 kg/ha azotat de amoniu împreună cu îngrășământ natural.

Alegerea arpagicului este o etapă foarte importantă de care depinde succesul culturii. Acesta se plantează în luna martie, în intervalul 10-20 martie, pe straturi mai înalte, la distanță de 30 de cm între rânduri și 3-4 cm între plante pe rând, la o adâncime de plantare de 4-5 cm. În cazul în care nu s-au făcut erbicidări atunci când a fost pregătit patul germinativ, arpagicul se poate erbicida după plantare, în vegetație, când plantele de ceapă au format deja 4-5 frunze. De regulă se aplică 2 prășiri mecanice și 1-2 prășiri manuale, pentru afânarea solului și combaterea buruienilor.

Atunci când bulbul s-a format se fertilizează cu 30-40 kg azot și 25-35 kg/ha oxid de potasiu. Atunci când e secetă sunt necesare 2-3 udări, iar cu 3 săptămâni înainte de recoltare, udările se sistează pentru a permite maturarea bulbilor.

Recoltarea se realizează la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august. Momentul optim al recoltării este atunci când frunzele s-au veștejit și s-au culcat la sol. Înainte de a fi depozitată în spații aerisite și răcoroase, ceapa trebuie lăsată 4-5 zile la uscat.

Cultura cepei prin semănarea directă

Cultura cepei prin semănarea directă este cea mai avantajoasă metodă, atât din punct de vedere economic, cât și calitativ. Cultura cepei prin semănare directă se realizează pe soluri ușoare, bine drenate, în zone cu precipitații mai abundente sau cu posibilități de irigare. Acest tip de cultură se poate înființa primăvara sau toamna, iar lucrările de pregătire a solului sunt același ca la cultura de arpagic.

Cultura de ceapă prin semănare directă se poate înființa atât primăvara, cât și toamna, în luna august, pentru ceapa cu trecere peste iarnă.

Așadar, semănatul se realizează primăvara devreme, în intervalul 1-15 martie sau în luna august pentru culturile care iernează. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm, iar cantitatea de sămânță folosită este de 44-5 kg/ha. Semănarea se poate realiza fie manual, fie cu ajutorul unor semănători de precizie.

Lucrările de întreținere la ceapa din semințe sunt similare cu cele de la cultura prin arpagic. O atenție sporită se va oferi păstrării umidității constante până la răsărire, cu evitarea formării crustei, crustă ce împiedică răsărirea.

Dacă atunci când semeni folosești semănători de precizie, nu va mai fi necesară rărirea ulterioară. Altminteri, în cazul în care plantele au format 3-4 frunze și sunt prea dese pe rând, acestea trebuie rărite până ajung la o distanță de 3-4 cm una față de cealaltă.

Fertilizarea se face eșalonat, prima, când plantele au 3-4 frunze, cu 30-40 kg/ha azot și a doua fertilizare se face după 3-4 săptămâni cu 40 kg/ha azot și 30-40 kg oxid de potasiu.

Recoltarea bulbilor se realizează la începutul lunii septembrie, iar apoi ceapa trebuie lăsată câteva zile la uscat, se sortează și se depozitează în spații aerisite și răcoroase.

Cultura cepei prin răsad

Cultura cepei prin răsad se realizează pe suprafețe mici, din cauza costului ridicat influențat de producerea și plantarea răsadurilor. În acest caz, cultura se înființează primăvară târziu. Pregătirea terenului se realizează ca la celelalte culturi. Producerea răsadurilor are loc începând cu luna martie și până la începutul lunii aprilie. Răsadurile se pregătesc pe straturi reci sau în răsadnițe semicalde.

Răsadurile se seamănă la o adâncime de 2 cm între rânduri și la o distanță de 8-10 cm. Răsadul este bun pentru plantat atunci când planta are 3-4 frunze, o înălțime de 15 cm și diametrul de 0,5 cm.

Răsadurile se plantează începând din luna mai și până la începutul lunii iunie. Înainte de plantare se scurtează rădăcinile aproximativ 2 cm, dacă timpul este călduros se îndepărtează 1/3-1/2 din limbul frunzelor mai bine dezvoltate, apoi se mocirlesc. Se plantează pe un strat de 140-150 cm lățime, la o distanță de 30 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând. Răsadul se plantează cu 1-2 cm mai adânc față de nivelul la care au fost la locul de producere.

Lucrările de întreținere sunt aceleași ca la culturile de ceapă prin semănat direct. Plantele se udă, iar după câteva zile se completează golurile.

Bulbii se recoltează la începutului lunii septembrie, la fel ca în cazul celorlalte culturi.

Bolile cepei

Deși toți fermierii fac eforturi pentru a menține condițiile optime pentru culturile de ceapă, există totuși și factori neprevăzuți care pot influența dezvoltarea bolilor. Acestea pot afecta calitatea bulbilor, mărimea lor și le pot compromite rezistența. Principalele boli care pot afecta culturile de ceapă sunt:

• Mana cepei – este una dintre cele mai răspândite boli și se manifestă prin apariția petelor decolorate alungite pe frunze.
• Rugina și pătarea cepei – este o boală provocată de ciuperca Puccinia allii, care afectează partea aeriană prin apariția unor pete ruginii pe frunze. Boala afectează dezvoltarea plantei prin încetinirea dezvoltării, iar bulbii vor rămâne mici.
• Pătarea purpurie a cepei sau alternarioza – este o boală care are ca principale simptome apariția unor pete umede, apoi galbene cu centru maroniu și violacee pe tulpinile florale. Plantă este compromisă întrucât necrozează părțile aeriene.

Recoltarea culturii de ceapă

Recoltarea culturii de ceapă are loc începând cu sfârșitul lunii iulie, până spre sfârșitul lunii august. Înainte de recoltare, specialiștii recomandă tăvălugirea culturii deoarece această lucrare grăbește maturarea bulbilor. După recoltare, ceapa se lase câteva zile pe teren pentru a se usca și pentru a fi curățată de frunze, iar apoi se sortează și se depozitează.

Consumul cepei

Ceapa se poate păstra perioade îndelungate, iar consumul ei aduce o serie de beneficii pentru sănătatea noastră. Ceapa se depozitează în lădițe, după ce a fost uscată și ii s-au tăiat cozile. Peste iarnă se păstrează doar ceapa care este cu adevărat sănătoasă. Specimenele care prezintă urme de lovituri, tăieturi sau boală, trebuie înlăturate pentru a nu le îmbolnăvi și pe celelalte.

Locul potrivit pentru depozitarea cepei este acela care este bine ventilat, are o umiditate redusă și temperaturi cuprinse între 0 și 15 grade Celsius. Ceapa poate fi conservată pe o perioadă de 6-7 luni.

Ceapa este o cultură care are rezultate bune în România, mai ales în zonele în care factorii de mediu sunt favorabili. Dacă respecți recomandările legate de plantare, îngrijire și recoltare, poți obține producții remarcabile la hectar și bulbi rezistenți, plini de vitamine și de gust.